Asta e un status de ym care intamplator se potriveste dureros de bine peste ziua de azi. E soare afara si stiu ca soarele asta straluceste ca in oricare alta zi dar mai putin pentru 2 ochi care nu o sa il mai vada niciodata. Cumplit, neasteptat si dureros pana in maduva oaselor. Astazi dimineata am primit o veste care m-a lovit ca o maciuca de baseball. Maica-mea s-a urcat in masina ca in oricare alta zi si fara sa se poata uita in ochii mei mi-a spus izbucnind in plas: a murit Mihaela. In primele momente nu mi-am dat seama ce spunea acolo si nu am realizat ca s-a intamplat ceva iremediabil. Ca prietena mea din copilarie NU mai e. Fuck, m-am obishnuit asa de tare sa pot da undo ca acum cand vad realitatea si lucrurile care nu mai pot fi “nefacute” imi pun intrebari daca sunt si suntem pe directia care trebuie. Si raspunsul e clar si il stiu si eu si il stii si tu…

N-am fost foarte apropiati in ultima vreme dar asta nu poate sa faca nimic mai usor. Imi pare rau ca maine avem intalnire si mai ales imi pare rau ca e ultima si ca trebuie sa plang. Si nu de bucurie ca te vad. Sa te odihnesti in pace sunt sigur ca o sa ai toata linishtea de care ai avut nevoie de acum inainte. Dar sa stii ca ne-ai lasat trishti.

Pentru Mihaela azi o sa fie linishte pe doingtheartwork. Si voi care cititi ganditi-va la cei pe care nu i-ati mai vazut de mult… si intalniti-va cu ei pana nu-i prea tarziu. Cum zicea Atti azi: incepem si noi ca batranii… ne aducem aminte de cineva, cand tre sa-i merem la inmormantare

This entry was posted on Friday, August 24th, 2007 at 3:01 pm and is filed under altele. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.