Azi vreau să vă prezint ultima piesă Maya, pe numele ei “London”. London a apărut pe vremea când încă în Le General merita să mergi la cafeaua de amiază și să compui o piesă. Matematic vorbind. N-am mai compus de foarte multă vreme în engleză și pur și simplu piesa asta așa a venit, afară ploua mărunt și rece și asta a fost starea pe care mi-a dat-o acea zi. Cred că am reușit foarte bine să o redăm în înregistrare. Deocamdată piesa nu apare pe pagina oficială a trupei pentru că este o înregistrare făcută acasă, nu în studio. Ca un “insight” de la Maya, după data de 8 Mai vom intra în studio și vom înregistra încă 5-7 piese, depinde cum evoluează lucrurile. Vă las cu London și o zi la fel de british.
London (music & lyrics by Mishu Călian)
I’m walking down the streets of London
And it’s so cold without you
I get this feelin’, I’m alone now
And it’s the way I don’t want it to be
And oh, I never wanted it to happen
This way
You always thought that I was strong
And I can go on
But not like this
I’m flying with the wind
I see people in the pub through the window
I see the world as it is
Alone and scared
Now lights fall out towards me
I think that pot was something new
But it doesn’t help me see you
You only fade away
And oh I never wanted it to happen this way
I always thought that I was strong and I can go on
But not like this
Can’t you see I’m trying?
Can’t you see I’m dying although I’m flying?
—————————————– Maya
Mishu Călian – voice, acoustic guitar
Tudor Bădescu – bass
Roland Kiss – electric guitar
Sorin Zamfir – drums www.trupamaya.ro
Am fost destul de norocos să reușesc să strâng și destui lei și să rezolv și să am destule zile libere ca să pot să plec o săptămână la schi. Așa că nu-mi rămâne decât să vă pup pe buletine, să vă urăsc sărbători fericite și ne auzim după Crăciun. N-am să vă las așa, în pielea goală, vă prezint ultima piesă Maya, “Lasă-mă Să Cad” filmată joi seara la concertul din Gambrinus Live Stage. Adiiiiiiiiiiiiiiiiooooooooooo!
Anul acesta am fost invitați cu Maya la Clujul Are Farmec ediția 2010 – Studenție Te Iubesc. A fost o seară frumoasă în piața muzeului și s-a lăsat cu un concert în aer liber executat de toată floarea folkului clujean și de trupa Maya. Mulțumim organizatorilor pentru invitație și mai jos aveți câteva poze de la eveniment.
Pentru ca internetu’ ăsta e un lucru mare și complicat (parcă îi cu dracu’ zice bunică-mea) eu n-am reușit să găsesc pâna acum înregistrări cu Maya de la FY 2010. Roli a dat pe youtube de ele (mulțumim ibibianca) așa că mă grăbesc să le pun aici, în ordinea în care le-am cântat. Sper să vă placă ce auziți, știm că mai avem mult de lucru dar să știți că ne dăm silința. Evident după ce vine Tudor din vacanță )
Când eram tânar ficior (cand zic tânar, mă refer la faptul că aveam vreo 5 ani, eu “sunt tânar, bună seara” și acum!) mergeam cu ai mei în fiecare duminică liberă cu drept de circulat, la munte la cules de ciuperci. Drept de circulat, adică o duminică circulau numerele pare, una cele impare. Nu întreba mai multe!… Atunci nu aveam casetofon sau radio in lăditza lui taică-meu așa că pe drum se dadea comanda “cu cântec, înainte” și se cântau tot felul de cântece mai mult sau mai puțin interzise de odiosul, în special cele de la cenaclul Flacăra. Și printre ele era și “Totuși Iubirea” din care eu nu înțelegeam prea multe la ora aia da’ cântam cât mă ținea gura. Și nici măcar nu mi-a trecut vreodată prin cap faptul că voi avea ocazia dupa mulți ani să o cant de pe o scenă la unison cu 5000 de oameni. Mulțumesc Magda Pușcaș că ai făcut acest lucru posibil. Și pentru berea de după
Cu Maya la Folk You ne-am avut cele 20 de minute de făcut gălăgie, vineri joi seara în închiderea secțiunii debutanților, chiar înainte de Alexandru Andrieș. A fost un concert care a venit cu emoții, mai ales din partea lui Roli care era cam albastru după proba de sunet. Dar atunci când a fost de cântat s-a ținut bine, chiar a reușit să coboare pe picioarele lui de pe scenă =)) . Bravo man, sunt mândru de tine! Cred că majoritatea colegilor nostri și a spectatorilor au considerat că am cam ieșit din folk cu concertul ăsta și chiar nu negăm acest fapt. Mă gădesc că poate pentru la anul vom avea o abordare mai acustică a “problemei”. Ideea e că dacă au fost cap de afiș Iris precum și alte trupe care n-au nici o treaba cu folkul, nu ne-am stresat prea tare. Partea care mi-a plăcut mie cel mai mult a fost că am avut un sound beton (ca de obicei Claudiu și Stage Expert își fac treaba așa cum trebuie) și că am avut destul loc să ne desfășurăm pe scenă. Și cel mai mult și mai mult din toată lumea asta mi-a plăcut că a căntat lumea cu noi și la VSM și la Între Nicăieri Și-adio. Vă mulțumim frumos!
Vă mai zic eu despre alte aventuri din background doar că trebuie să mi se limpezească mintea. Să aveți săptămână faină de tot!
PS: Văd că s-a mai și stricat situl… o să îl repar când apuc, acuma am treabăăăăă!
PPS: Le mulțumim frumos fotografilor care ne-au prins in chip pe-acolo și au aruncat pozele pe carteafețelor.com!
M-am hotărât, părăsesc România. Mi-a ajuns! Adică îmi iau concediu și mă duc la vecinii noștri mai bulgari decât noi. Sau decât la noi. Da Elena, dau banii la ei, nu la noi. Cum zici?… exact, în ciuda ta! Da’ nu stau decât o săptămână acolo și după aceea merg cu Maya la Folk You să facem gălăgie mare intre folkiști (mulțumim Jurnalul Național, Marius Tucă și Dana Andronie). Până mă întorc să fiți cuminți, să nu spamați și să aveți vreme frumoasă și răbdare: vine și vacanța voastră! Totuși, sper sa ne vedem cât mai mulți în Vamă! Adioooooooooooo!
Să vă zic ce mi s-a întamplat odată în cursul carierei mele de cântecac. Acum vreo 3 ani când traia Autografu’ eu eram omu’ de sacrificiu. Adică în fiecare joi seară când n-avea cine să cânte mă suna Imi și ma întreba în felul lui direct:
- Salut Mishu, ce faci? Ești bine? Ai tăi? Da? Auzi, deseară nu ai chef sa cânți?
- Ba am chef Imi da’ nu ca data trecută când o venit toți și io n-am mai apucat să cânt!
- Nu mă, asta îi seara ta…
Dacă apucam să cânt 2 piese de fiecare dată era bine. Da’ berea era ieftină. Și după cum o să vedeți și intrarea.
Într-o seară după un telefon din ăsta de după amiază târzie mă duc la Autograf. Ca să cânt. Și acolo era un stalp de băiat la intrare care zice:
- Bă, unde mergi cu chitara, ai?!
- Pai am de cântat…
- Cânți pe dracu’, aicia e concert bă! 5 lei biletu’!
Am plătit, ce drac era să fac? Adică am plătit bilet la mine la concert. Deseară sper să nu îmi ia bani ăștia de la Le General. Că e concert și acolo ) V-aștept!
N-am mai scris prea multe de ceva vreme pentru ca în timpul liber am fost ocupat (cum sună treaba asta ) ) cu noul site Maya căruia i-am dat drumul în eterul ww-istic nu mai departe decât ieri. Mai sunt multe de făcut la site până să fie în forma finală însă deocamdată măcar vă puteți face o idee și vă invit să îl vizitați accesând acest link. Avem acolo poze, povești, muzică și video. De asemenea, trebuie să vă anunț că vineri seara avem treabă la Le General, Maya are parte de “Prima Noapte la Le General” începând cu ora 21.30. De-abia aștept să cântăm acolo, la L.G. atmosfera e mai “acasa” decât oriunde altundeva. Și pentru că 4 dintre voi au ocazia să evite taxa de “protectie” în valoare de 5 lei (adica biletul de intrare) vă invit să participați la concursul organizat de www.welcome2cluj.com și trupa Maya și puteți fi câștigătorii uneia dintre cele două invitații pentru 2 persoane în seara concertului.
Azi la ora 12.40 am avut placerea sa fiu intervievat în direct la Radio România Actualități de Dan Creța căruia ținem să îi mulțumim frumos pe această cale. Interviul îl puteți asculta pe linkul de mai jos iar chiar după interviu a fost difuzată piesa Scrum în varianta integrală.
Azi am apărut în Jurnalul Național, ediția de print și cea online. Puteți citi interviul aici. Mulțumim Dana Andronie!
De asemenea, azi dimineață am participat la matinalul TVR Cluj, transmis național pe TVR 3, care se va da în reluare azi de la ora 13.00 tot pe TVR3. Am cântat live, Între Nicăieri Și-adio, Viteza Sângelui Meu și Scrum și am povestit puțin de seara de joi și de lansare. Multumim frumos Irinei, doamnei Șandru și nu în ultimul lui Attila fără de care nu puteam suna.
