M.I.S.H.U.

Dați mai departe!

Te doare capu’ mă… politicienii ăștia is bătuți cu pucu’. Ieri am auzit la… internet ( ) ) că România, prin vocea dogită a comandantului suprem de navă de cursă cincinală, tocmai a acceptat ca pe teritoriul țărișoarei noastre “consolidată” de privatizari strategice se vor instala radare care fac parte din scutul anti-rachetă… american. Care americani, vorba cantecului, “…-i in gura sa-i…” că mi-s tot mai dragi în ultima vreme. Acest lucru mai trebuie ratificat de parlament da’ asta nu va fi o problemă, sunt sigur. In afară de faptul că în buzunarili aleșilor noștri vor mai intra o gramadă de verzișori (nu mă întrebați cum pentru ca dacă stiam cum se face probabil că nu mai scriam pe blog la ora asta ), Romania devine brusc o țintă pentru cei care au rachete. Eu nu știu ca România in momentul de față sa aibă vreun dușman sau să fie amenințată de rachetele iranienilor sau mai rău, de bombele chimice ale irakienilor. Ahh, stai că n-au găsit nici o armă chimică sau biologică acolo, noroc că au reușit cumva să târască țara aia in 2 războaie și să o facă una cu pământul. Ce să-i faci? Așa se întâmplă când esti prost si nu îți dai resursele naturale pe degeaba! Dar uite, au fost programe de restructurare, Oil 4 Food iar companiile americane au sărit toate ca una sa puna umărul la restructurarea Irakului, bineînțeles pe banii (a se citi petrolul) acestora din urmă. Dacă dragoste cu forța nu se poate, se poate democrație cu forța? Uite că se poate!
Revenind la racheta discordiei, cehii au dat flit americanilor in “generoasa” lor oferta de a-i proteja așa că noi de ce nu am putea? Cehia e membru NATO la fel ca Românica dar asta nu face acceptarea instalarii scutului o obligație pentru noi pentru ca este o acțiune unilaterală a statelor unite ale suei. Care scut va fi sub controlul TOTAL al armatei americane. Care sa nu uităm că in ’45 a uitat să mai vină și pe la noi sa ne “elibereze” și ne-au lăsat în comunism atâta amar de vreme. Mai multe despre ce implică instalarea minunatului scut puteți vedea în acest film de prezentare. Noi putem face ceva ca să oprim nebunia asta? Singurul lucru pe care mi l-aș mai dori acuma ar fi un conflict armat in care sa fie implicată România.

Am dat astăzi peste un articol unde se prezentau piesele alese pentru finala pe România a concursului Eurovision. Fac un sumar, veți găsi un link cu articolul respectiv la finalul acestui material.

Au fost 111 piese din care trebuia să rămană 15. Au fost alese într-un final 16 pentru că ultimele 3 au fost la egalitate de puncte. Juriul a fost alcătuit din diferite personalități ale muzicii, culturii și inculturii autohtone, printre care Călin Geambasu (compozitor), Dida Dragan (interpret), Adrian Despot (compozitor), Cornel Fugaru (compozitor), Andrei Partos (realizator de emisiuni radio), Titus Andrei (realizator de emisiuni radio și președinte al juriului) precum și alții. Nu comentez aici cât de avizați în materie de muzică contemporană sunt unii membri ai juriului, vreau doar să spun că am pus mâna și am căutat pe youtube colivel…. aaaa piesele. Și am gasit câteva dar bineinteles că piesa cu cel mai mare punctaj nu este prezentă acolo, e vorba de Come As One – David Brian (apropos, dacă o gasiți careva vă rog să lăsați un link către ea pe minunatul mish-site).

Bun, acum luând lista la puricat, pe langă calitatea slabă a pieselor pe care le-am ascultat (ma refer aici in special la compoziție nu la interpretare) toate sunt prăfuite, au pe ele un aer de… acum 10-15 ani, în cel mai bun caz 5. Singurii care mi se par mie că vin cu ceva cel puțin interesant sunt Răzvan Krivach – deși la mine personal nu intră stilul lui de muzică – si trupa Pasager care o dau mai spre pop-rock dar sună ceva U2, Bon Jovi prin ea. Macar se simte că e altceva. Am mai ascultat câteva, vreo 2 de la Paula Seling, una cu un rap frantuzesc peste o tema cantată in engleză de ceva cetățean și Playing With Fire pentru care până și Britney Spears plânge în pumni că nu s-a gândit să se lanseze acum 10 ani cu așa ceva. Totuși, bănuiala mea e ca nu ar fi avut succes.

Acuma, artistul frustrat care a rabufnit din mine (în termeni destul de civilizați zic eu) în frazele de mai sus vă va spune de ce a scris articolul asta… Dar mai întai lista pieselor câștigatoare:

1. Come As One – David Brian (juriul recomanda schimbarea interpretului, conform regulamentului). Puncte: 97
2. It’s Not Too Late – Paula Seling si Kamara. Puncte: 97
3. Searching for Perfect Emotion (juriul recomanda schimbarea interpretului, conform regulamentului). Puncte: 93
4. Running Out of Time – Trupa Pasager. Puncte: 90
5. Playing With Fire – Paula Seling si Ovi. Puncte: 89
6. See You in Heaven, Michael – Mircea Romcescu (juriul recomanda schimbarea interpretului, conform regulamentului). Puncte: 89
7. Come Along – Lora ex-Wassabi si Mihai Preda. Puncte: 88
8. Jackpot – Razvan Krivach. Puncte: 88
9. Round Around – Catalin Josan. Puncte: 85
10. Crazy – Alexandra Ungureanu. Puncte: 83
11. Love Is War – Tina Geru (ex-Pops). Puncte: 82
12. I’m Running – Dalma. Puncte: 81
13. Save their Lives – Luminita Anghel. Puncte: 80
14. Baby – Maria Sanchez (juriul recomanda schimbarea interpretului, conform regulamentului). Puncte: 79
15. Lay Me Down – Zero. Puncte: 79
16. Surrender – Anda Adam & Connect-R (ultimele trei piese au fost la egalitate cu 79 de puncte). Puncte: 79

Dacă ai fost la școală la orele de limba engleză sau ai avut norocul să fi plecat din țară și să înveți engleza in “real-time” sau ți-a placut Depeche și nu înțelegeai ce zic și a trebuit să o inveți – cazul meu – atunci nu numai că ai reușit să parcurgi lista dar ai ajuns și la fraza asta (și dacă nu stii engleză ii ok, dă-i in mă-sa de imperialiști). Dar observația pe care am facut-o și care m-a determinat să scriu ditai aberațiile astea e faptul că nici o piesă nu e în limba română. Și asta mi-a adus aminte de minunata participare la GBOB și de fața buhaito-zâmbitoare a președintelui jurilui care mi-a spus in momentul în care urcam pe scenă să luăm trofeul ala progresiv: “ce, acuma să nu îmi zici că te așteptai să mergi cu limba română la Londra”. Ba uite că mă așteptam stimate domn, așa cum ma așteptam să ne spui și tu că esti managerul trupei care a câștigat. Lăsând rahaturile de mânareli la o parte, mie mi se pare normal să ne promovăm cum putem mai bine și cel mai bun mod de a ne promova e să ne prezentam peste tot așa cum suntem. Cu chiloți rupți în cur și vai de capul nostru dar ținând fruntea sus, vorbind și cântand românește. Engleza e pentru diplomație și coveruri. Și nu zic, e mai greu așa dar e drumul nostru și până la urma e ceea ce ne reprezintă, oriunde am merge în lume: gândești în română, atunci cânta în românește “baby”. Deși fac pariu că vorbesti engleză mai bine ca mulți diplomați sau politicieni.

Acestea fiind spuse, a venit momentul unor concluzii:
1. Cântați RO-MÂ-NEȘ-TE că reprezentați România nu Africa de Sud.
2. Faceți ceva original, nu mai copiați imperialiștii dracu’.
3. Aduceți un suflu nou in juriu, prea mulți oameni depașiti de secolul ăsta.
4. Compozitori: luați o pauză și căutați surse de inspirație. Eu vă pot da câteva idei da’ nu le pot scrie aici

Am pus aici câteva din piese, vedeți și voi ce și cum vă place și lăsati-mi și mie un semn să văd daca eu sunt ăla cu problema sau toată lumea e nebună ) Adică zi și tu ce crezi, eu nu moderez comentariile.

RAZVAN KRIVACH – Jackpot

Paula Seling & Kamara Ghedi – It’s Not Too Late

PASAGER – Running out of time

Puteți citi articolul Hotnews aici.