Pățanie la mănăstire
Mănăstirea Curtea de Argeș
Având niște antecedente la activ cu bonuri de casă neprimite de la organele bisericești (mănăstirea Remetea pentru cei interesați, vizitați muzeul mănăstirii și cumpărați cărți poștale în drum spre ieșire) ajungem în parcare pe o caldura de 35 de grade +. Lăsăm mașina și intrăm pe poarta unde ne întampina o capră a cărei dilemă era daca e de carton sau e poziție și pe care scria “Intrare 2 lei ->”.Avea și o sageata desenată spre dreapta cum se poate observa din citatul alăturat. Am convenit de comun acord că suntem oameni de bună credință și plătim intrarea deși puteam să mergem foarte lejer spre mănăstire că nu statea nimeni să păzească poarta de acces la Casa Domnului. Zis și făcut, intrăm într-o coșmelie de 10mp unde era un mic magazin în care se comercializau lumânări, icoane și alte accesorii dar nu se servea alcool. Am cerut două bilete de intrare, am plătit 4 lei și am primit în schimb 4 iconițe din care două se puteau agăța direct la oglinda autoturismului întru adunarea prafului acum și pururea și-n vecii vecilor că eu nu îmi amintesc să fi curățat vreodată mai sus de bordul mașinii. Zic timid:
-Bine măicuță, da’ bon de casă?
La care varianta neoficială feminină a echipei de ninja a Romaniei îmi ia icoanele din mână cu un gest antrenat și îmi dă un bon de casă de 4 lei. Eu tot timid…
-Păi și icoanele?…
-Da’ ce vrei acuma dom’le? Și icoane ȘI BON DE CASĂ?!?!?
La care eu n-am mai putut adăuga decât că apreciez gestul creștinesc făcut. Amin!
