Manifest împotriva incompetenților
Azi e o zi de căcat. Cu soare dar de căcat. Scriu această mică scrisorică tuturor celor care se bagă în chestii care îi depașesc și se referă desigur la un fapt real din ciclul “toate mi se întâmplă numai mie”.
Dragii mei manageri și promoteri de evenimente: vă rog foarte mult de acum înainte să nu vă mai băgați în treburi care vă depășesc aria de competență. În momentul în care te ocupi de un eveniment de care știi de foarte mult timp, ai toate informațiile puse la îndemană de artiști, ai 3 evenimente mari concurente în aceeași zi este INADMISIBIL să iți anunți partenerii media cu două zile înainte de eveniment. Nu e treaba artistului să facă afișe, să le tipărească, să le lipească, să comunice partenerilor media evenimentul, să facă rost de sonorizare și câte or mai fi de făcut. Nu, treaba artistului e să vină la eveniment și să dea tot ce poate pe scenă și eventual să promoveze evenimentul pe canalele lui dacă crede de cuviință. Nu să fie un pachet de nervi până în ziua evenimentului și în seara respectivă să nu mai aibă nici un chef de “performat”. Recomand celor care se simt cu musca pe caciulă să intre în politică pentru că acolo ar avea un real succes și ar fi exact în apele lor: în apele alea în care nu dai doi bani pe seama celuilalt.
Concluzia mea este că în mandra noastră Românică tagma artiștilor e privită exact ca și cea a măturătorilor de stradă: dă-i în mă-sa că cineva tot va veni să facă treaba. Nu contează sutele de ore de exesat individual și repetiții, nu stie nimeni cât costă doar un set de cabluri profesioniste și câte ți se duc de-a lungul unui an de du-te vino. Și atunci cand artistul nu-și face treaba se simte. Doar că oalele se sparg tot în capul lui pentru că nu știe nimeni ce se ascunde în spate. “Bine mă, am fost la ăia la concert, erau 50 de oameni și pe langă asta și suna ca dracu’ “.
Hai sictir!
