Vecina mea a creat o dilemă
Şi-a tras apa caldă printr-o conservă
Şi uite aşa am ajuns un parter
Cu arome de fost etaj unu şi plante pe el

[Dar m-am hotărât]
Imi schimb denumirea in mit
Sa dau bataie de cap tuturor la infinit

Coliba mea e o veche tavernă
Cu pereţi scorojiţi, plini de fum si cu aerotermă
Prin ea plutesc patru fete deodată
Atat cat dorm imi sunt sclave pot visa zece odată

[De când ma trezesc]
Imi schimb denumirea in mit
Sa dau bataie de cap tuturor la infinit

Mai am doar o şansă sa fac un cantec banal
E ultima strofă din acest comun recital
Să râdă şi Tudor şi Dinu şi caţi or mai fi (bring ‘em on!)
Eu schimb numai două acorduri şi iar sunt pe si
Povestea aceasta n-are nici un final
E-nşiruire de sunete goale fără vreun ideal
E apă-n conservă, în coliba cu pereţi scorojiţi
Vecina-i deasupra, eu cu tine, restul, toţi suntem miţi

[Şi m-am enervat]
Imi schimb denumirea in mit (aaa aaaaaa)
Sa dau bataie de cap tuturor la infinit

This entry was posted on Wednesday, December 19th, 2007 at 11:49 am and is filed under muzica. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.