În sfârșit!
Într-un final aproape apoteotic pot să scriu iar ce îmi trece prin cap pe blogul ăsta. Maya are site, TDA așijderea așa că de azi facândpeartamuncii.com redevine blogul meu personal! O să mai anunț un eveniment-două dar voi scrie mai mult ce-mi vine. Și azi îmi vine să vă zic de un prieten al unui prieten care are un bunic care a luptat in Wehrmacht și unul în armata Poloniei (în al 2-lea război mondial, bien sûr). Ghici la câte întruniri de familie au fost împreună? =))
Cred că ei n-au pățit faza asta:
În al 2-lea război mondial ramân în fiecare tranșee, cea poloneză și cea nazistă câte un singur soldat. Și tot trăgeau ăștia unul în celălalt până când îi vine neamțului ideea să facă un ocol și să cadă în spatele polonezului. Zis și făcut, ajunge Joseph în spatele lui Karol și pe când să îi ia gâții cu baioneta norii se dau la o parte, apare o lumină puternică și Dumnezeu îi vorbește neamțului cu o voce gravă:
- Nu îl omorâ pe acest om, într-o zi el va ajunge papă!
La care Joseph încurcat:
- Păi bine, bine și eu?!
- Și tu!
Deci se poate! =))
=))