Fost-am dus sus la Polus
Aseara m-am intalnit cu familia (
) sa facem o plimbare dar dupa 2 minute de stat in clantzaul de nesuportat am hotarat sa mergem la un suc la pizzeria-sanatoriu din Grigorescu (aia de langa magazinul Grigo cu chelnerite in varsta si urate). Ii zicem asa ca interiorul arata ca un azil de nebuni, intr-o singura culoare sa nu o iei razna (un fistic deschis si leshinat) dar mergem acolo pen’ca ne-am saturat de pizzeria MuMia si de pizza lor cu blat nasol si clatitele lor soioase de cu o zi inainte dar in special pentru ca ne place sa ne rupem gatul uitandu-ne la plasma atarnata pe perete undeva la nivelul gatului unei girafe. Vlad n-o venit fin’ca era la familia Popa care fiind in pragul unui eveniment fericit l-au invitat la un pahar de vin sa puna la cale viitorul. Ma intreb ce va iesi de-acolo 
Asa ca am purces infrigurati spre localul fistichiu dar pe drum mi-a venit mie pofta de thai food. Adicatelea de mancare tailandeza mai pe romaneshte fiind spus. Ochii lui Doris au sclipit aprins cand a auzit cuvantul “Mall” asa ca in mai putin de 5 minute eram imbarcati in mashina lui Calin si am purces spre minunatul Polus (asta dupa ce in prealabil Doris a dat o tura foarte rapida pana acasa sa ia nishte bani numai asa ca “nu se stie niciodata cand ai nevoie 
“). Nu pot sa spun ca nu am simtit o oarecare emotie in momentul cand am traversat pentru prima data podul care duce la mall si din cauza caruia am injurat mai bine de jumatate de an traficul spre Floresti. Asteptam cu infrigurare sa vad realizarile ingineresti, arhitectonice si toate celelalte insa visul frumos a fost deranjat (era sa zic spulberat dar nu inca) de realitatile romanesti. In fata la intrarea principala pe o dacia 1300 nishte cetatzeni montau un frigider. Am inteles. Ca nu asigura Carrefour-ul transport acasa. Si-am inceput sa regret. Ca nu am aparatul foto la mine…
Asa ca, inca cu speranta inca in suflet am intrat in mall… acolo unde te asteptai sa fie biroul de informatii ne asteptau nishte fornete obosite si facute de pe la amiaza. Am ignorat acest mic detaliu si am inaintat cu ochii si burtile flamande de nou si de mancare. Am ajuns la un mini lac/rau unde nishte cetatzeni atarnati pe un podetz se minunau de scurgerea apei in care era proptit un SUV in toata splendoarea lui (Ye!). Am trecut rapid pe langa ei si am ajuns la locul dedicat umplerii burtilor. Prima mea impresie a fost ca am intrat intr-o cantina uriasa dar am ignorat total sentimentul fin’ca nevoile primare ma impingeau inainte iar picioarele mele se mishcau fara ca eu sa le comand. Am zis nu Cheiefsiului si cestiunilor prajite si nu ne-a luat mai mult de 30 de secunde sa localizam taraba cu mancare thai. Unde era putina coada si… si mai putina mancare. Nishte mazare cu porumb intr-o tavita si inca 2 chestii nedefinite dar totusi foarte familiare. Era si o thailandeza acolo care punea mancarica in cutii de carton frumos ambalate si iti spunea zambind: “Chen iu transleishan pliz?”. Foarte saritor, patronul tarabei a venit catre noi: “Ne pare rau dar nu mai servim” (asta cu “ne pare rau” nu stiu daca nu am pus-o de la mine). “Veniti maine”. “Nu mai venim niciodata” mi-a dictat stomacul sa ii raspund si am facut-o. Si o sa o fac. Adica sa astepte pana ma mai duc eu la mancarea lui de 2 lei. Am mai dat o tura pe-acolo, am trecut pe langa Tatuca (adica Papa) Solitos, Mecdonalds-in curand, si pe langa… Gata! Nu mai erau tarabe! Am zis ca nu se poate sa nu luam nimic de mal (oi fi uitat un “L”?), chiar asa, nimic? Asa ca ne-am intors la Papa (adica mancare) Solitos unde ne-a intampinat pe grilajul pe jumatate lasat o foaie scrisa cu pixu’: “Ultima comanda la 9 jumate”. Hmmmm, 9 si 25, 4 cetateni in fata, viteza de mishcare a personalului aproape de “inapoi” => cu o fandare rapida m-am infipt in spatele casei de marcat si am inceput sa intreb:
- Tortillas?
- N-avem.
- Hot Corn Tortilla Chips?
- N-avem. (trebuia sa ma prind din prima)
- Chicken Enchiladas?
- N-avem. (trebuia sa ma prind din prima)
- Burrito?
- N-avem. ( 
)
- Quasadillas?
- Nope.
- Da’ ce-aveti?
- Nachos si fajita cu pui.
(Se aude o voce din spate): Nachos nu mai avem!
9:29 si grilajul statea sa cada…
- Ok… 2 fajita cu pui.
- Ce suc doriti?
- Un cola si un sprite.
Pune un cola light pe tavita.
- Cola normal nu light, va rog!
- (va las pe voi sa ghiciti raspunsul)
- Fanta aveti?
- Da.
- Roz ?
- Porcule!
- Bine, atunci de portocale.
Victoriosi ne-am indreptat cu tava in mana spre o masa. Sosul de usturoi se facuse ketchup asa ca am facut cale intoarsa si am remediat problema cu o secunda inainte sa imi cada grilajul pe maini, apoi am inceput sa mancam. Din tavanul cu gaurele au inceput sa cearna in farfurie tot felul de chestii ca se plimbau inca muncitorii pe-acolo. In rest toate bune, salata amara, puiul l-am gasit pana la urma, lipia nefacuta samd. Mai bine mancam clatite la MuMia.
Ceea ce m-a surprins insa, a fost amabilitatea personalului din Pulus (nu-mi mai merge backspace-ul ca as corecta). Cu o fata imobila si voce sacadata raspundeau invariabil intrebarilor noastre: “Nu-se-poa-te e in-chis. Nimic! Nici nu se dis-cu-ta. E IN-CHIS”. La fel cu majoritatea magazinelor care va sa fie. Din 26 oct. Din 20 oct. Din 1 Nov. Cine dracu’ v-o pus sa mai deschideti toata shandramaua? Asa ca o fi mall da’ numai dupa cat de mare e. Ca in rest… e praf frate.
Asa ca nu mergeti. Decat daca vreti sa vedeti toate pozitiile de parcare posibile si imposibile, toate fitzele din Cluj, sa mancati prost si sa fiti tratati mai rau ca la primarie. Dar, cum pana nu te arzi nu sufli si in iaurt sunt sigur ca o sa mergeti. Si eu ma mai duc. Sa arunc 3 pungi cu carashei in raul lor de 2 lei. Adieu!