Stiu, long time no see, treaba cu websitul de la scarbici asa ca nu trageti in pianist, face si el ce poate. Dupa cum o sa se vada mai jos.

Joi, pe 22 a fost lansarea albumului “Liber si nesilit de nimeni”, al trupei Kaska. Evenimentul a avut loc la Casa Radio si am avut placerea sa nu vad pe nimeni cunoscut acolo ceea ce ma face sa ma intreb daca de fapt intra cineva pe blogul asta sau de fapt am vizite numai de la cetatzeni din tzarile calde . In fine, asta nu conteaza foarte mult, o sa fac o cronicuta despre ce s-a intamplat ca sa am din ce citi nepotilor atunci cand oi fi batran si uituc ca acuma.

A fost o zi lunga, incepand de dimineata, de la probele de sunet care trebuiau sa inceapa la 12.30 insa, spre surprinderea mea, cand am ajuns acolo era instalata scena, ceva tot se facuse, nu era chiar goala sala asa cum m-as fi asteptat. In fine, dupa multe alergaturi si scarpinaturi in cap din partea tehnicienilor (care intre noi fie vorba n-au facut o treaba asa de rea, doar ca au uitat sa puna ceva efect pe voce, sa dea drumul la subwoofere, sa faca sa se auda clapa in sala si monitoare si ar mai fi una-alta dar in mare, a sunat chiar bine ) am reusit sa facem cateva probe si sa aducem intrumentele la un numitor comun. Normal ca atunci cand a inceput concertul propriu zis lucrurile au stat total altfel (cred ca s-a asezat cineva cu curu’ pe butoane si a dereglat tot) dar asta este partea a doua care n-a ranit doar urechile noastre ci si pe cele ale (radio)ascultatorilor.

Pe la 6 (zic “pe la” pentru ca trebuia sa inceapa la 6 dar si ziaristii sunt la fel de punctuali ca si restul romanilor), deci pe la 6 si 20 a inceput conferinta de presa. Au fost vreo 5 ziaristi, mai mult sau mai putin interesati de evenimentul in sine care au pus intrebarile cheie de genul componenta, istoric, planuri etc. Nu stiu raspunsurile date de Niki, Mihai si Tudor (Ovi facea parte din clanul Tacerea, ca si mine de altfel) pentru ca eram ocupat cu studierea minunatelor trofee adunate in sala de conferinte a Casei Radio. Si uite ce-am gasit acolo, cred ca astia de la radio ii batusera pe cei de la ANA (ce nume simplu), sau au fost mai rapizi de mana decat ANA de ochi:

Am facut si un scurt interviu cu Tudor si Ovidiu care nu au lasat emotiile sa iasa la suprafata si iata ce ne-au spus ei:

*cel pe care il vedeti la inceputul filmului iesind din sala de concert este Mihai, basistul, omul care s-a ocupat ca toate lucrurile sa se intample in seara de joi. Niki n-a fost de gasit la momentul interviului iar vocea sparta pe care o auziti din cand in cand punand intrebari idioate este a mea

Dupa conferinta de presa a inceput concertul care s-a desfasurat intr-o super graba, trebuia sa incapa totul in emisiunea de o ora condusa de Adrian Dohotaru si a sunat ceva de genul:

Zbor

Keep on Walking

*cameramanul a fost nimeni altcineva decat taica-meu Tnx daddy

Dupa concert, am avut placerea sa schimb cateva cuvinte si beri cu Adrian Dohotaru, Ovi si Tudor, am stat putin la povesti despre una si alta. Adi e un tip foarte mishto, cu idei faine si e mare pacat ca cei din conducerea Radio Cluj nu incurajeaza continuarea emisiunii lui la care au fost invitate o gramada de trupe. Practic aceasta e singura rampa media de lansare a trupelor necunoscute sau mai putin cunoscute din Cluj si din Ardeal, nu stiu nici un alt post de radio 100% clujean (sau macar ardelean) care sa se implice in promovarea formatiilor locale. Pe la emisiunea Doho Campus au trecut trupe ca Godmode, Luna Amara, Grimus, Mauser, Jokerman si multe altele (berea a pus un val pe memoria mea si-asa foarte obosita), in recitaluri acustice sau jazz. In sfarsit, poate lucrurile se vor schimba si cei din Cluj isi vor da seama ca exista mult potential si in Transilvania si vor face ceva ca sa opreasca exodul de trupe bune catre Nesimtiteshti. Stiti voi ce vreau sa zic.

Dupa discutia asta, lucrurile au luat o turnura neasteptata: am vrut sa mergem in Autograf cu familia si cu Vlas sa urmarim recitalul lui Ioan Gyuri Pascu insa ne-am dat seama ca pretul e putin prea piperat si am hotarat sa investim banii in bunastarea personala, respectiv alcool si tutun. Asa ca am esuat in Insomnia (voi porni mai incolo o leapsa referitoare la minunatul stabilisment) unde ne-am “tomnit” cu nishte bere si tequilla. Am avut si nishte dispute prieteneshti cu Vlad in urma carora am ajuns la concluzia ca nu putem avea incredere unul in celalalt si ca trebuie sa luam masuri radicale adica sa ne batem. Familia a renuntat la un moment dat sa mai faca pe mediatorul si s-a carat sovaitor acasa in timp ce eu si cu Vlad am hotarat ca “The Battle Ground” trebuie sa fie Janice. Asa ca ne-am indreptat cu avant spre spelunca si acolo am avut placerea sa dau ochii cu vara-mea Ada care in loc sa se distreze servea la bar. Am dispus ca urmare sa ne serveasca si pe noi cu un Jagermeister&Redbull care ne-a dat in cap definitiv, am mai servit cateva beri si am uitat sa ne mai batem penrtu ca deja trebuia sa avem incredere unul in celalalt fiindca nu puteam sta la verticala singuri. A mai avut loc si discutia care urmeaza:

Apoi am mai avut puterea sa ma urc intr-un taxi si sa o iau spre casa ca incepea sa ma doara ingrozitor Kaska. Ce mai? A fost o seara de pomina, numai buna sa fiu terminat tot weekendul.

This entry was posted on Tuesday, November 27th, 2007 at 1:05 pm and is filed under muzica. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.