De obicei nu imi tin minte visele insa pe asta de azi noapte mi-l amintesc perfect si tin neaparat sa vi-l povestesc ca sa vedeti ce imaginatie bolnava am. Cei care stiu sa interpreteze visele sunt asteptati sa isi dea cu parerea daca nu e prea imbarligata povestea…
Eram intr-un restaurant care avea 3 etaje si la fiecare etaj cate o sala de mese. Pe parta dreapta cum intrai era o usa (de care aveam sa aflu doar mai tarziu) care asigura accesul la o scara mica de serviciu , din aceea cu 10-12 trepte abrupte. Scarile se terminau fiecare intr-un semi living unde se aflau 1-2 mese unde puteai sa stai la o discutie privata si la o berica. Stiu ca aveam in mana un plic de plastic cu tot felul de hartii in el. Stiu asta pentru ca la un moment dat mi-am dat seama ca atunci cand am intrat in restaurant si am urcat pe scarile laterale l-am pierdut. Am coborat un etaj si am gasit un cetatzean adolescentin frunzarind hartiile din plic unde din cate imi amintesc se gaseau poze cu prietena mea goala (ele NU exista decat in mintea mea bolnava, le cautati degeaba pe net). Cand l-am vazut pe asta adancit in studiul imaginii si salivand in timp ce se uita la frumuseti promise numai mie, i-am pus un picior pe cap si i-am turtit nitzel tzeasta intre talpa adidasului maro si perete. La care, cu nesimtirea si tupeul specifice varstei asta sare cu gura spunand ceva de genul: “ce dai ba, ca io pe asta o stiu de la biroul de avocati a lui taica-meu, toti de-acolo o…” N-a mai apucat sa isi termine fraza pentru ca eu mi-am proptit picioru’ intre buclele lui blonde, exact in mijlocul fruntii late si l-am dat de-a dura pe scari in jos egzact ca in filmele cu chac noris. Continutul plicului (in care era si o grama da de maruntzis) s-a imprastiat cat colo si eu brusc am avut sentimentul ca am facut ceva fooooarte gresit. Asa ca am strans cat am putut de repede imprastieturile in timp ce puberul o taia urland sa cheme ajutoare. In jurul meu crestea o rumoare, se auzea multa vanzoleala si voci agitate din incaperile celelalte, asa ca, respectand viteza maxima permisa in aceste situatii am zburat pe scari in jos cu gandul sa parasesc minunatul stabilisment.
Am facut insa o gresala tactica la iesirea din restaurant pentru ca inca nu stiam de usa de la scara de serviciu, aceasta fiind mascata de un cot al peretelui. Gresala a fost ca am intrat in incaperea de la parter unde am incercat sa ma strecor printre cetatzeni si sa o tai afara. Doar ca am dat nas in nas cu un fost shef de la mine din companie (nu pot sa dau nume, nici sa arat cine…) care era destul de afumat si m-a agatzat de un cot in timp ce eu zburam la joasa inaltime pe langa el oprindu-mi brusc evadarea: “Ajuta-ma sa ajung sus ca vreau sa beu”… Eu care sunt un om cu simtul simtirii autoritatii foarte adanc inradacinat in mine, mi-am inabusit o injuratura printre dinti si l-am cocotzat pe cetatzean pana la etajul 3. Dar asta nu inainte sa vad ca cei din incapere ma identificasera drept agresorul neidentificat si se uitau la mine cu o ura mocnita fara a avea totusi curajul sa intervina, eu fiind cu.. shefu’. De unde m-am prins ca shefu’ era un om important in restaurantu’ ala. Asa ca, dupa ce l-am plantat pe cetatzean la ultimul etaj am incercat sa o sterg de data asta englezeste coborand incetuc pe scara (am avut si genuine profesori, ca sa zic asa, desi n-am fost in anglia au mai venit ei la mine din cand in cand 
). Am reusit sa ies afara din cladire pe usa de serviciu pe care o gasisem in virtutea faptului ca nu mai voiam sa trec prin sala de la parter si pe cand trageam adanc aer in piept ca am scapat am auzit in spatele meu: “Ala-i ma, haideti dupa el”.
Mi-am cantarit optiunile: aia nu erau prea facuti ei da’ erau vreo zece, asa ca m-am facut ca ma grabesc spre casa si am taiat-o cat de repede am putut sa imi iau picioarele in spinare. Dupa vreo 50 de metri, tutunul si bericile in exces servite de mine pe parcursul tumultoasei existente incepeau sa se faca simtite iar gashka lui Papuc in Frunte era tot mai aproape. Asa ca mi-am recantarit optiunile si am zis ca mai bine ma opresc, le impart cativa pumni la aia mai porniti si restul se linishtesc ei. M-am oprit intr-o piata nu foarte mare, gen Unirii si i-am asteptat sa vina sa le impart. S-au apropiat de mine si atunci cand s-au oprit totul s-a transformat: erau perechi de dansatori, imbracati ca la 1920, femei si barbati, toti imbracati in negru care au facut un cerc in jurul meu si au inceput sa valseze. Fetele aveau rochii din alea mishto cu dantele, evantaie palarii si tot tacamul (pe domni nu prea pot sa ii descriu ca n-am fost foarte atent la danshii). Brusc m-am linishtit pen’ca atunci cand apar femeile la mijloc eu cu ele stiu sa negociez si le combin sa ii combine pe barbati. Am observat ca una din fete se uita la mine si imi tot repeta: “ce rau imi pare pentru tine… ce rau imi pare pentru tine”. Avea lacrimi in ochi saraca fata asa ca am intrebat-o zambind ca sa o linishtesc:
- Ce-i cu tine, nu vezi ca totul e in regula?
Si ea tot repeta… “ce rau imi pare pentru tine…”
Cand am vazut ca farmecul meu personal si foarte fermecant nu functioneaza cu duduia, am avut din nou un sentiment ca ceva NU ii cosher. Si brusc, din imaginea asta idilica cu perechi valsand in jurul meu m-am trezit in aceeasi piata dar de data asta pe un podium foarte inalt (cel putin vreo 20 de m), flancat de 2 “putzinei” in uniforme de la ceva firma de paza si cu o mare de cetatzeni asezata in tribune de lemn care strigau ca in evul mediu: “La moarte, la moarte!”. La moarte cu mine, evident. Chestia asta arata asa ca un fel de proces al inchizitiei, un tovarash prezident imbracat roba neagra care tinea o cuvantare evident despre criminalul mishu. Atunci am avut ragazul sa arunc o privire peste multimea linishtita acum si sa observ in stanga pietei (cum ma uitam eu) o spanzuratoare, undeva la mijjoc spre dreapta un esafod+calau. Dar mi-am dat seama ca cea mai tare masinarie de terminat existente era chiar cea pe care stateam eu. Care era conectata cu spanzuratoarea prin doua frangii sau cabluri groase, asa cat incheietura de la mana domnisoarei in negru, iar cablurile coborau paralele pana la esafod. Pe cabluri erau instalate doua scanduri de lemn cu rotile ca sa alunece pana jos si cu o gaura in care sa iti bagi gatul (ceva de genul aleia de la calau unde iti pui capul pe butuc doar ca gaura era pe orizontala de data asta). Partea mishto la tot show-ul era la aia ca iti bagai capul acolo, cineva iti facea vant din spate si tu coborai in viteza pana la spanzuratoare unde era o piedica la toata treaba. Corpul tau isi continua excursia in timp ce capul ramanea sa admire latzul spanzuratorii si sa se intrebe (probabil) daca o sa treaca si prin aia.
Probabil ca procesul era de durata fiindca am fost retras in spatele podiumului, flancat in continuare de cei doi putzinei. Unde am incercat sa ii combin sa se faca ca nu ma vad cand o tai de-acolo si era aproape sa ii fac sa ma creada cand a aparut un zbir mic, cu grad mai mare (probabil patronul firmei de paza) care a urlat la ei sa nu vorbeasca cu mine. Apoi a aparut presedintele prezidiului de judecata care era nimeni altul decat SHEFU’ pe care eu tocmai il ajutasem sa ajunga sa bea. Asa ca m-am linishtit umpic, asta pana cetatzeanul respectiv (care era singurul imbracat in costum gri de-acolo) mi-a pus la gat un cutzit de taiat painea, din ala cu zimti. Da’ il simteam eu ca nu era foarte hotarat, mai ales ca de-abia mi-a zgariat pielea de pe gat cu cutzitul dealtfel foarte bine ascutit. Si a inceput sa strige catre ceilalti: “sange, sange, simt miros de sange!”, si mi-a dat drumul. In secunda aia mi s-a facut rau si am simtit ca vomez sange, iar shefu’ a inceput sa strige: “uite, chiar vomeaza sange puteti sa il lasati”! La care patronul de la firma de paza a strigat: “bleah, asta nu e sange ba, sunt berile de aseara! Stiu eu, din experienta!”.
Eu n-am mai stat sa vad ce se intampla si m-am trezit ca sa pot duce berile de aseara unde le era locul, adica in buda.
Ce concluzii trag eu din tot visul asta?
1. Exista o societate secreta, formata din patroni de tot felul de firme, care se imbraca in negru si executa cetatzenii care bat copiii de avocati dupa ce in prealabil le danseaza dansuri de epoca.
2. Si-au dat seama ca eu stiu de Iliescu, Geoana, Tariceanu, Basescu, Boc si restul de membri, indiferent(i) de partid, ca au fost securisti si acuma ma vaneaza.
3. Stiu ca n-o sa ma duc sa votez la europarlamentare
4. Ca ii si ia dracu’ pe toti.
5. Astept interpretari
Popularity: 29% [?]
Loading ...
), cand ti se zbarleste parul de pe maini si trebuie sa te sprijini de un zid ca sa mai poti sta in picioare. De la Reghin pana acasa i-am ascultat albumul (am primit in sfarsit cd-ul 2…00 
) si de atunci incoace e pe repeat la mine in masina. Alina Manole lipsea din muzica romaneasca, a reusit sa evadeze din folk si sa picure putin jazz si swing in muzica ei. Lipsea si din Cluj dar din fericire va apare impreuna cu sirenele si lunile ei si la Cluj pe 3 iunie in Irish Pub cu incepere de la ora 21. Pentru toti cei care vor sa aiba o experienta diferita de concertele obisnuite care se tin in Irish Pub acest concert este un “trebuie vazut”. Veniti voi, chemati si prieteni si veti pleca cu inimile pline de muzica de acolo si porniti sa faceti stele patrate. Mai multe informatii despre concerte precum si despre Alina puteti afla pe 
-ro_blue.png)
