Dormim spate in spate ca sa ne protejam unul pe celalalt de… celalalt

Azi am primit o veste foarte nashpa. Trebuie sa imi platesc TVA-ul si impozitul pe profit. Adio bani de concediu. Da’ ma invart eu cumva, ma duc si pe jos la Jamiroquai!

Asa ca, scos din contextul minunatei zile, un filmulet pentru dragii mei politicieni, functionari, militieni si alte lighioane la care le platesc salariile si sporurile aberante prin mega birurile impuse tot de ei. Documentarul realizat de britanici, arata lucrurile asa cum se vad de fapt daca stii sa iti deschizi putin ochii. El dureaza 7 minute dar te asigur ca nu vor fi 7 minute pierdute din viata ta:

UPDATE: raspuns via Ionut

Am revenit.

Astazi am realizat in sfarsit care este sursa tuturor problemelor mele. Adicatelea ma refer la faptul ca am cateodata nishte reactii care ma uimesc si pe mine. La inceput ma speriam si eu de ele da’ dupa ce am petrecut mai multa vreme cu Vlas care este mult mai “delegat” decat mine (asta in sensul bun al cuvantului Vlade) am invatat sa le accept si sa le iau asa cum sunt. Desi tot nu stiam de unde vin si incotro se duc.

Insa astazi, intr-un moment de rara luciditate mi-am dat seama cum sta treaba. Cre’ca s-a facut un scurtcircuit legat de sesiunea de votka+redbull=love de aseara si m-a lovit ca un tren accelerat care trece prin Gârbãu. Eu sunt artist, adica gandesc mai mult cu partea aia a creierului cu care nu gandesc matematicienii care nu sunt artisti, evident ei fiind matematicieni (nu mai stiu exact de care parte este vorba, stanga sau dreapta. Nu mai stiu exact care e stanga sau dreapta dar asta cu alta ocazie. Inchid paranteza). Si citisem la un moment dat pe undeva ca si femeile gandesc mai mult cu aceeasi parte a creierului cu care nu gandesc matematicienii. Eu fiind mascul dupa ultimul recensamant mi-am dat seama ca nu pot fi femeie si ca problema este de fapt localizata la mansarda. Asa ca stand azi dimineata la o cafea pe terasa am concluzionat: eu de fapt nu am neuroni. Nu. Ai citit bine ce am scris. Nu am neuroni, am neuroane. Adicatelea ele, neuroanele, artistele si muzele din mine care functioneaza la fel de imprevizibil ca orice cetateanca care face umbra pamantului si probabil independente una de alta, sinapsele la mine fiind optionale la fel ca aerul conditionat. Si fiind in cantitati industriale (chiar daca e cat o nuca centrul de comanda, tot sunt cateva milioane/miliarde) iti dai seama ca ar trebui sa ma ocup cu psihoistoria, stiinta aia de a inventat-o Isaac Asimov si careia doar el ii cunoastea substraturile, ca sa prevad cum o sa reactioneze masele neuronale dezlantzuite. Deci s-a rezolvat, nu se poate.

Asa ca voi reactiona la fel de imprevizibil pana se va gasi unul destept care sa se prinda cum functioneaza psihoistoria asta sau femeia. Si atunci voi aplica regula de 3 simpla si gata ceaiul. I rest my case.

Ahahahha, ce dilau!

Am avut si eu la mine aparatul de fotografiat proprietate personala si am apucat sa apas de cateva ori cu succes pe declansator. Au mai fost si descarcari accidentale dupa cum o sa puteti vedea daca veti avea rabdarea sa aruncati un ochi pe galeria foto de mai jos

UPDATE

Poze primite via Florin de la Iulia Gusatu(multumim)

Da, am parasit-o. Am lasat-o in spate fara sa imi pese, fara sa ma uit peste umar. Fara nici un regret. Ajungea. De ani buni o duc in spate, si am grija de ea luna de luna. Si ea cu ce ma rasplatea? Doar cu neintelegeri, cu intreruperi. Nici o bucurie, nu mai ramasese nimic din senzatiile de la inceput parca nu mai aveam in comun decat obisnuita obisnuintza.

Si eram hotarat sa nu-i mai reprosez nimic. Ce-a fost a fost, ce va fi va fi, viata merge inainte. Mai sunt si altele acolo, chiar daca ti-e frica de schimbare, ti-e frica ca nu te mai cauta prieteni. Doar ca azi am citit un articol in ziar in care tatal ei spunea ca ea e schimbata. Si ca incearca sa se faca mai buna, sa readuca bucuriile primelor intalniri. Si atunci mi-am dat seama ca mai trebuie sa spun un ultim cuvant. Pentru ca eu stiu cat de putreda e ea pe dinauntru si cum ma minte ca va fi bine pentru ca sa ma dezamageasca atunci cand imi va fi lumea mai draga. “Te voi face sa crezi ca sunt schimbata, onesta, buna si pura / Apoi te voi târa prin cacaturile mele iar pentru ca stiu ca tu ma vei iubi mai mult!” Si-atunci am inteles ca trebuie sa ii mai arunc odata in obraz tot ce mi-a dat ea mie. Si i-am scris o scrisoare pentru ca mi-e frica sa o sun. Nu de alta dar s-ar putea sa nu ne putem intelege la telefon. Adio Orange!

Scrisoarea:

Buna ziua,
Am sa va rog de la bun inceput sa imi scuzati tonul sarcastic, problema e ca nu ma pot abtine. Va scriu doar ca sa va felicit. Va voi spune si de ce dar mai intai am sa ma felicit pe mine. Pentru ca peste cateva zile, minunata colaborare dintre orange Romania si mine ia sfarsit. Dar ca sa intelegeti de ce va mai contactez o ultima data trebuie mai intai sa cititi articolul din ziarul financiar de azi in care dl. Richard Moat a vorbit despre cum va ajunge Orange sa castige clienti de la concurenta (va pun si linkul la dispozitie: Articol Ziarul Financiar)

Pana acum eu am crezut ca nu se vrea retinerea clientilor care sunt in retea de peste 8 ani. Dar se pare ca asta e de fapt politica companiei. Loializarea. Ca sa o scurtez putin, cam de 3-4 luni cochetez cu ideea de a renunta la orange. Din cauza ca nu am semnal, nu se aude cum trebuie (nu te poti intelege), se intrerup convorbirile, plateam in jur de 200-250 de lei pe luna pe un telefon care il folosesc in interes personal si in toti anii acestia nu am primit de la dvs. nimic ce sa aduca a loializare. Decat factura si cred ca o felicitare de craciun . Minunat. Am sunat de cateva ori la serviciul de relatii cu clientii sa ma plang (sunt 1 sau 2 reclamatii chiar inregistrate cu numar de ordine) si de fiecare data cand am vorbit cu cei de la call center le-am spus ca am sa renunt la abonament. Raspunsul a fost de obicei “bine”, “daca asa doriti dvs.” si variatiuni pe tema respectiva. N-am disperat, am zis ca o relatie de 1-1 cu un vanzator din magazin va schimba lucrurile. Am fost si la magazin (cel din piata uniirii din Cluj) si acolo le-am spus ca am probleme cu reteaua si ca as dori sa renunt la abonament. Raspunsul a venit promt: bine. In urmatoarele 5 min am completat cererea de renuntare la abonament si am plecat. Doar ca lucrurile nu se termina aici. Intre timp imi facusem un abonament la vodafone, 100 min nat, 200 in vodafone la orice ora si 300 de sms cu 13 eu, tva inclus. Si am zis ca hai sa mai dam o sansa la orange. Am sunat (eu) la serviciul clienti si le-am spus ca renunt la abonament, am o oferta de la vodafone si ca as dori, prin prisma faptului ca sunt client de atata timp, sa imi faca o oferta care macar sa o egaleze pe asta. Dupa blabla-ul de rigoare angajatii dvs au reusit sa imi faca cea mai buna oferta: exact oferta orange pe care o aveti acum. Adica abonament de 3 eu cu 25 de min nat incluse si pentru 10eu in + inca 180 de min nationale. Toate asta +TVA. + inca nu stiu cati euro pentru min orange dupa amiaza si in weekend. Asa ca, dupa un calcul simplu, ajungeam la vreo 16-17 eu +TVA, oferta preferentiala. Cam asta e tot, va preferam pe dvs, clientul nostru de atata timp si am dori sa va facem o oferta ca oricarui nou venit in retea.

Toate lucrurile pe care le-am spus mai sus le puteti verifica ascultand inregistrarile convorbirilor. Dar nu v-am scris randurile astea pentru ca cineva sa fie pedepsit pentru lipsa de interes. Oricum sunt sigur ca nu se vor lua masuri. Sper ca randurile de mai sus sa va ajute sa va scimbati putin optica fata de client.
Mai avem doar trei zile impreuna si sper sa pot sa ma fac inteles cu cei care ma suna. Orange, ce sa zic? Ne vedem data viitoare. Have a nice life.

Update: In timp ce scriam scrisoarea am primit un sms de la ea. Rece ca intotdeauna:

“In urma solicitarii primite va confirmam incetarea contractului de abonament Orange din data 26/06/2008. Pentru pastrarea acestuia apelati 411. Va multumim.”

Eu nu te mai sun iubito. Eu sunt ala suparat. Si cu foarte mici exceptii, roscatele m-au disperat intotdeauna.

Macar cineva mai stie sa joace fotbal. La faza loviturii de pedeapsa portarita mi-a amintit de Tamas la golul Italiei

Mi-as varsa necazul aici dar mi-e ca murdaresc pagina cu prea mult venin. Asa ca, primit via ym vine bancul asta care zice tot:

Cica antrenorul Olandei isi anunta jucatorii ca au meci contra Romaniei. Nimeni n-are chef, si la un moment dat portarul Van der Saar zice:
- Baieti, uite ce zic eu, joc eu singur contra Romaniei, si voi mergeti intr-un club, ok?
Toti sunt de acord. La un moment dat aprind televizorul si ce vad: 1-0 pentru Olanda, gol Van der Saar in minutul 5! Toti veseli, sting televizorul si se pun iar pe baute… La capatul celor 90 de minute aprind din nou televizorul si… “Romania - Olanda 1-1, gol Mutu, in minutul 90.”
Dau fuga toti la stadion si in vestiar il gasesc pe Van der Saar, disperat, cu capul in maini…
- Ce s-a intamplat mai Van der Saar?
- Baieti, imi pare sincer rau, am fost eliminat in minutul 6

:))

Intotdeauna am fost adeptul telefoanelor mobile care isi fac treaba. Adica alea de pe care poti suna, poti fi sunat, se aude bine si tine bateria mult (si al operatorilor de telefonie mobila care isi fac treaba dar asta e alta poveste). Fara camere, brizbrizuri, wifi etc. Doar ca s-a intamplat ca anul trecut prin iunie-iulie sa imi uit 5 min telefonul pe o terasa. Cand m-am intors la mesele de langa erau aceiasi oameni dar nimeni nu stia nimic. “Imi pare rau, nu am vazut nimic, nu era acolo, blabla” In sfarshit, ultimul mesaj pe care l-a primit noul proprietar al telefonului meu suna ceva de genul “sa mori cu el in mana (cacatule?)” Apoi am suferit cateva luni bune cu un Samsung obosit imprumutat de la familia si de pe care aproape ca puteai sa suni si sa fii sunat. Sms n-am reushit sa dau de pe el decat dupa multe lupte. Asa ca atunci cand a venit timpul sa imi iau un telefon nou am zis ca imi bag picioarele si imi iau unu ca lumea. Mi-am luat ceva Shoni Ericsson mic, dragutz, de pe care poti suna, poti fi sunat, poti scrie sms si… are camera. Nu nush ce, de 2Mp, lucru care oricum m-a lasat rece la momentul respectiv pentru ca nu ma interesa absolut deloc. Insa azi dimineata cand stateam la 8 si 10 la cafea pe terasa de la firma injurand printre dintzi ca m-am trezit degeaba cu o ora mai devreme (au contramandat ashtia mitingu’ la… 7 dimineata) am aruncat o privire prin galeria de imagini adunate de 6 luni incoace si mi-a placut ce am vazut. Adica in chestia aia mica care imi face creierul pane am totusi nishte amintiri dragute care ar fi fost uitate ca orice alt lucru peste care treci rapid si superficial daca nu il pui intr-un aparat foto (ce, tu iti mai amintesti ce ai facut la aniversarea de 10 ani?). Asa ca m-am hotarat sa pun aici cateva din cele mai mishto poze pe care le-am facut de cand am telefonul si sa va spun povestea lor daca e cazul.

Frunze de yad

Apus de soare in Manashtur

Andurhska Pitikushka la primii pasi

Apus de soare la BLS

www.trifu.ro
Deci ziua asta o inceput ca dracu’. Era joia inainte de 1 Mai si trebuia sa o luam de dimineata catre Colibita. Mi-am intrerupt brutal somnul de frumusete la 8 fara ceva dimineata ca sa aflu ca de fapt o sa plecam numai la 12… Cum nu fac parte dintre fericitii care inchid ochii la loc si adorm de parca nimic nu s-ar fi intamplat, m-am urcat in mashina si am luat-o spre manashtur chiar la timp sa prind pe drum 2 masini de scoala cu elevi aflati la prima ora de condus. Dupa care m-am certat cu un cetatzean care facea stanga acolo unde nu avea voie si ma tinea pe mine de vreo 2 min in intersectie, dupa care, crizat si mai tare am mai dat o tura prin orash iar intalnirea cu respectiva duba mi-a adus zambetul pe buze. Prietenii stiu de ce, pentru cei care nu stiu Trifu e Ioana Campioana si fratele ei undercoverul de la ANRC

Campionatul international de baschet…

Plimbare de duminica pe Clinicilor

Romania frumoasa

Si ultima surpriza pentru domnisoarele/doamnele interesate si desi poza e facuta in bucuresti (ihi, chiar acolo in centru, la Unirea Shopping Center) probabil ca cetatzeanul ofera si servicii “off-shore”. Sunati si castigati, cine incearca e rugata (sau rugat ) sa lase un comentariu aici privind calitatea serviciilor.

In weekend sunt in Vama

Alex isi scrie lucrarea de master. Alex fiind o zana buna, o vedeti in imaginea de mai jos. Si ca toti cei care isi fac o lucrare si nu au o parte practica la ea, trebuie sa isi faca norma de chestionare. Asa ca, faceti-va un pustiu de bine si dati un click pe linkul asta sa completati formularul. Dureaza fix 5 min

Alex va multumeshte anticipat iar dupa completarea formularului va va mai multumi odata

Ahahahahahha 2 pe ziua de azi

Atunci cand am inceput sa filmam Sopsi Bomb am zis ca il facem sa ne distram si ca sa fie facut. Cam asa a si iesit pana la urma insa vom fi mai atenti la urmatorul. Dar dupa ce am vazut filmele de la festival am hotarat sa ne facem un target. Care target a fost top 10. Si pe care l-am atins Dupa proiectia nationala si numararea voturilor, Sopsi Bomb a iesit pe locul 10, inaintea unor filme realizate de profesionisti. Asa ca, va multumim pentru voturi si va invitam sa revedeti cel mai votat film din cluj pana la lansarea urmatorului scurt metraj

Toti oamenii de stiinta jucau de-a v-ati ascunsele in Rai. Se pune Einstein si incepe sa numere. Toti se ascund pe unde gasesc, numai Newton ia o creta, traseaza un patrat cu latura de 1 metru si se asaza in mijlocul lui. Dupa ce termina de numarat, Einstein se intoarce si, bineinteles, il vede pe Newton. Ii spune:

- Te-am vazut. Tu esti Newton.

- Imi pare rau, dar nu sunt eu.

- Cum adica nu esti tu? Te cunosc foarte bine. Esti Newton.

- Priveste mai atent. Ce vezi?

- Tu in mijlocul unui patrat cu latura de 1 metru.

- Si ce inseamna Newton pe metru patrat?

- Pascal.

- Pai vezi, el e:)