Long time no see, n-am avut tragere sa mai scriu nimic pe blog si am zis ca decat sa scriu doar ca sa fie scris mai bine deloc.

Revin azi pentru ca mi-a atras atentia azi dimineata o tablita cu litere de-o schioapa plantata in groapa de langa Avram Iancu care spunea: “Accesul persoanelor insotite de caini strict interzis”. Adica nu e voie tu + caini. Faptul ca ai caine te degradeaza de la conditia umana pe care se presupune ca o ai si brusc nu mai poti sa fii in acelasi loc cu semenii tai. Pentru ca desi ai un plus tu iesi pe minus. Ca in contabilitate la toate firmele romaneshti;) Pe langa revolta care am simtit-o in mine imediat, mi-am adus aminte ca am vazut mai peste tot astfel de tablite. Si cum nu imi mai functionasera de mult rotitele din cap fin’ca saptamana trecuta am fost liber si am avut grija sa nu le invart mai mult decat era necesar pentru a ma mentine in stand by, gandurile mele au luat-o razna. Mi-am adus aminte de oameni panicati atunci cand se apropie un caine de ei, de certuri cu cetateni si cu jandarmi, de catelul meu care era tot timpul cu ochii pe mine ca sa nu dispar din raza lui vizuala si care incepea sa ma caute disperat daca ma ascundeam de el, de frica pe care am simtit-o cand m-a atacat o gashka de caini si senzatia pe care am avut-o dupa ce i-am combinat sa nu ma mushte Si m-am intrebat de unde porneshte fobia asta romaneasca vis-a-vis de caini. Si zic romaneasca pentru ca e romaneasca. Pentru ca in germanika poti sa te duci cu cainele la restaurant si sa il tii langa masa pana mananci tu fara ca sa te zboare afara chelnerii si ceilalti clienti, fara cuvinte urate si priviri piezise. Daca nu ma credeti intrebati-o pe vara-mea. Si daca nu o credeti nici pe ea va face injectie!

Si cred ca am reusit sa imi dau seama de unde vin toate astea. La noi nu prezinta sa ai un animal de companie. Si stiu si de ce. Pentru ca de-acolo de la tara, de unde se trage toata lumea de cel mult 2 generatii cainele sta in lantz ma. Si ii rau, si ii dam mancare doar atunci cand ne aducem aminte, dupa ce in prealabil ii dam si un picior in burta sa se duca dracu’ mai incolo. Si filosofia asta de interactiune cu cainii este impamantenita in genele noastre + indemnurile de genu “ma copchile lasa cainele ala ca te mushca” incat nu reusim sa ne schimbam mentalitatea. Si incet, incet “copchilu’ ” se face adolescent, apoi adult, face facultate, invata sa dea shpaga, intra in politica, ajunge primar si apoi incepe sa puna placute: “Accesul persoanelor insotite de caini interzis”. Simplu ca buna ziua.

Si din moment ce nu se face nimic pentru a schimba mentalitatea de brute si cainele=mushcatura e normal sa vezi placute de genul ala. Si din pacate oamenii raman in cel mai bun caz indiferenti cand e vorba de un catzel. Asta in cazul in care nu devin violenti. Si ce nu inteleg oamenii e ca un caine simte cum simti tu fata de el. Tu domini si tu determini reactii prin comportamentul tau. Daca te panichezi si ai da cu un par in el simte si o sa te muste. Dar daca reusesti sa iti tii cumpatul si sa povestesti cu el o sa vezi ca nu se intampla nimic. Poti sa ii combini din cuvinte si atitudine, pe bune. Si te poti imprieteni cu ei sau cel putin sa ramaneti in termeni pasnici:) E destul de greu, daca nu esti obisnuit cu animale dar nu imposibil. La fel ca atunci cand prietenii sau rudele tale incep sa aiba copii si tu nu stii cum sa te porti cu ei. Dar daca incerci macar la un moment dat vine declicul ala. De la copii primesti un zambet. De la un catel o limba pe fata. Si bucuria e la fel de mare si a lor si a ta.

Asa ca trebuie sa ne schimbam putin mentalitatea. Fara placute cu accessul interzis, cateva locuri unde sa iti poti plimba lejer catelul, mai multe adaposturi pentru cainii vagabonzi, puncte de colectare hrana la supermarketuri si mai multa responsabilitate din partea proprietarilor de caini. Si trebuie sa facem asta pentru ca tot timpul unde vor fi oameni vor fi si caini. Din aia care trec strada pe trecerea de pietoni cand e verde

This entry was posted on Monday, May 5th, 2008 at 11:11 am and is filed under altele. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.