Intotdeauna am fost adeptul telefoanelor mobile care isi fac treaba. Adica alea de pe care poti suna, poti fi sunat, se aude bine si tine bateria mult (si al operatorilor de telefonie mobila care isi fac treaba dar asta e alta poveste). Fara camere, brizbrizuri, wifi etc. Doar ca s-a intamplat ca anul trecut prin iunie-iulie sa imi uit 5 min telefonul pe o terasa. Cand m-am intors la mesele de langa erau aceiasi oameni dar nimeni nu stia nimic. “Imi pare rau, nu am vazut nimic, nu era acolo, blabla” In sfarshit, ultimul mesaj pe care l-a primit noul proprietar al telefonului meu suna ceva de genul “sa mori cu el in mana (cacatule?)” Apoi am suferit cateva luni bune cu un Samsung obosit imprumutat de la familia si de pe care aproape ca puteai sa suni si sa fii sunat. Sms n-am reushit sa dau de pe el decat dupa multe lupte. Asa ca atunci cand a venit timpul sa imi iau un telefon nou am zis ca imi bag picioarele si imi iau unu ca lumea. Mi-am luat ceva Shoni Ericsson mic, dragutz, de pe care poti suna, poti fi sunat, poti scrie sms si… are camera. Nu nush ce, de 2Mp, lucru care oricum m-a lasat rece la momentul respectiv pentru ca nu ma interesa absolut deloc. Insa azi dimineata cand stateam la 8 si 10 la cafea pe terasa de la firma injurand printre dintzi ca m-am trezit degeaba cu o ora mai devreme (au contramandat ashtia mitingu’ la… 7 dimineata) am aruncat o privire prin galeria de imagini adunate de 6 luni incoace si mi-a placut ce am vazut. Adica in chestia aia mica care imi face creierul pane am totusi nishte amintiri dragute care ar fi fost uitate ca orice alt lucru peste care treci rapid si superficial daca nu il pui intr-un aparat foto (ce, tu iti mai amintesti ce ai facut la aniversarea de 10 ani?). Asa ca m-am hotarat sa pun aici cateva din cele mai mishto poze pe care le-am facut de cand am telefonul si sa va spun povestea lor daca e cazul.

Frunze de yad

Apus de soare in Manashtur

Andurhska Pitikushka la primii pasi

Apus de soare la BLS

www.trifu.ro
Deci ziua asta o inceput ca dracu’. Era joia inainte de 1 Mai si trebuia sa o luam de dimineata catre Colibita. Mi-am intrerupt brutal somnul de frumusete la 8 fara ceva dimineata ca sa aflu ca de fapt o sa plecam numai la 12… Cum nu fac parte dintre fericitii care inchid ochii la loc si adorm de parca nimic nu s-ar fi intamplat, m-am urcat in mashina si am luat-o spre manashtur chiar la timp sa prind pe drum 2 masini de scoala cu elevi aflati la prima ora de condus. Dupa care m-am certat cu un cetatzean care facea stanga acolo unde nu avea voie si ma tinea pe mine de vreo 2 min in intersectie, dupa care, crizat si mai tare am mai dat o tura prin orash iar intalnirea cu respectiva duba mi-a adus zambetul pe buze. Prietenii stiu de ce, pentru cei care nu stiu Trifu e Ioana Campioana si fratele ei undercoverul de la ANRC

Campionatul international de baschet…

Plimbare de duminica pe Clinicilor

Romania frumoasa

Si ultima surpriza pentru domnisoarele/doamnele interesate si desi poza e facuta in bucuresti (ihi, chiar acolo in centru, la Unirea Shopping Center) probabil ca cetatzeanul ofera si servicii “off-shore”. Sunati si castigati, cine incearca e rugata (sau rugat ) sa lase un comentariu aici privind calitatea serviciilor.

This entry was posted on Tuesday, June 10th, 2008 at 10:42 am and is filed under altele. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.