Amintiri din teneretzea zbuciumata

Scris de mishu 5 comentarii Tuesday, September 16th, 2008

in categoria: altele

Azi povestind cu Tya Cutia de Pozat despre norocul meu in a da peste oameni care zac pe strada, cazuti accidental, beti sau pur si simplu loviti de masina (dar despre acestea cu placere si cu alta ocazie) mi-am adus aminte de o poveste veche, off-topic dar destul de dragutza.

Acu’ multi ani, vreo 7 sa tot fie, poate 9, pe vremea cand nu aveam servici, mashina o luam de la tata si i-o returnam cu rezervorul aproape pe zero cat sa nu ajunga la scarbici dimineata (il shi vad cum se criza :) ) ), deci in acele frumoase timpuri cand vantul batea in voie prin buzunarele-mi si fumam winstonele albastre al prietenei mele am facut de un 1 Mai un picnic.

Ce insemna picnic atunci? 200 de mii de benzen/tzigari/suc, de-acasa neshte slana care in zilele bune devenea carnati sau gratare si o litara de vin de proasta calitate caci sunt dotat cu o carcasa care rezista si azi cu succes la cantitati destul de impresionante de licori si toate astea fara dureri ulterioare. Si bineinteles, Lada lui taica-meu care avea mici probleme printre care si aia cu indicatorul de benzina. Care nu functiona, doar ca se aprindea beculetul ala mic si roshu cand era pe terminate carburentul. In ziua aia nu cred ca avem 200.000, numa vreo 100.000 asa ca am sarit partea cu pompa de benzina pentru ca nu avea rost. Adica nu era aprins si dupa cum aveam sa aflu mai tarziu nici nu mai avea sa se aprinda. Beculetzu’. Niciodata.

Asa ca am hotarat sa o luam in directia Ariesului, Iara-Buru si de-acolo spre Campeni sa cautam o zona mai descetatzenitizata pentru ca, spre surprinderea voastra nici atunci nu ascultam manele nici macar in timpul liber. Si m-am gandit ca ma duc pana se aprinde cetatzeanul ca doar dupa aia imi ajunge benzenul sa ma intorc inapoi numai bine ca a doua zi sa ramana tata fara pe cand merge la servici.Dar cum nu e intotdeauna pentru cine se protriveste…

Mergeam deja de o vreme pe firul Ariesului cand motorul a inceput sa dea rateuri. Claudia cea prapastioasa (da, asa ii stii si tu da’ nu o recunosti) cobise deja de ceva vreme ca o sa ramanem fara benzina da’ eu i-am zis sa ma lase in pace ca habar n-are ea cum si cu ce se conduce o mashina. Asta nestiind ca urmeaza sa fiu victima unei conspiratii femeie-mashina. Care mashina a tusit de doua ori si s-a oprit. S-a oprit motorul nu mashina ca ea dragutza tot mergea pe baza de inertie ca sa poata da’ vina pe barbati. Ca doar motorul e masculin, nu?

In sfarsit, am tras pe dreapta undeva unde-a vrut EA, era vreo 12 ziua si am zis ca daca tot ne-am pornit la picnic sa facem picnic. Asa ca ne-am facut de papa,  am baut lejeri vinul (ca doar nu mai aveam mashina) si la un moment dat ne-am prins ca e momentul sa ne intoarcem acasa. Dam noi sa sunam pe careva sa vina dupa noi cu neshte carboorantzi si cand colo, ia-l semnal de unde nu-i. Ce si facem? Lei nu mai aveam ca luasem vin, am ieshit la drumul mare si faceam cu mana cu o sticla de plastic la vedere. Primul conducator auto – prima victima, un cetatean cu o dacie 1300 in care inghesuise toata familia imbrobodita. Ne apucam sa infigem un furtun in rezervor dupa care ma invita cu un ranjet pe fatza sa trag din licoarea parfumata. Desi speram ca se va ocupa el de problema a trebuit sa imi strang bine buzele sa intre cat mai putina benzina printre ele si sa trag ca dintr-un pepsi. In sfarsit, imi amintesc doar gustul ala nasol dar si ca nu am inghitit nimic si pe cand curgea incet-incet benzina din rezervorul aluia mi-am compus cea mai candida mutra pe care as fi putut-o aborda in atari situatie si i-am zis:

- Stitz, cre’ca e o mica problema… noi nu prea avem bani sa va platim benzina asta…

-’Ta-va ‘mniezeii voshti de orashani!

Am inghitzit in sec da’ am plecat de-acolo strangand sticla in mana. Am turnat-o frumos in rezervor si da-i catre prima benzinarie care era la vreo 40 de km. Noroc ca nu aveam de urcat ci numai de coborat si mai opream motorul in timpul mersului.

La intersectia de la Buru, soorpresa: nenea politia rutiera facea body check cu fiola cu ocazia zilei de 1 mai. Am vazut rapid filmul in fata ochilor, fiola -> permisul din mana mea in mana inmanushata -> catushe care fac zdrang -> duba -> arest -> declaratii -> tribunal -> ziua condamnarii -> anii grei de temnita. Nu cred ca era asa de grav, bausem cam un pahar de vin dar cred ca permisul tot mi-l zbura si clar nu aveam chef. Asa ca am tras pe dreapta inainte sa imi faca el semn, am sarit din mashina si m-am dus direct la ala care mi s-a parut mie mai mare in grad (adica ala care urla mai tare) si am zis:

- Ce bine ca v-am intalnit!

Ala s-a oprit mirat din pledoaria acuzarii catre soferul consumator de o bere si s-a uitat la mine cu o spranceana mai aproape de buza chipiului ca cealalta:

- Poftim ?

Nu era cazul sa ii explic ca nu ne-am tras de chiloti ca sa ma ia la per tu asa ca am continuat.

- Ce bine ca v-am intalnit! Numai dvs. ne puteti ajuta. Si fara sa respir am turuit: sa vedeti ce ni s-a intamplat…

I-am povestit toata tarashenia exceptand paharul de vin pe care l-am sarit (nu se pune minciuna daca uiti sa zici ceva, nu?) si am concluzionat:

-Numai dvs. ne puteti ajuta sa ajungem acasa.

Politianul nu-si revenea, il dusesem in corzi:

-Pai cum sa va ajut? (remarcati “va”-ul).

I-am trimis inselatoarea directa, pregatind upercutul:

-Scoatem nishte benzina din reno si o punem la mine.

Astuia, sa ii pice chipiul din cap:

-Pai nu se poate scoate benzina din RENO!!!

-Hmmm… pai atunci va trebui sa imi dati nishte bani imprumut…

-Cee???

K.O.

Pana la urma asa a decurs povestea: l-am amendat 200.000 pentru port ilegal de bun simt la organ, am ajuns la benzinarie si-am avut cu ce umple rezervoirul, am scapat si de fiola si am ajuns cu bine acasa. Insa pentru ca eu nu sunt statul roman care numa’ ar lua si n-ar da decat pe voturi si decat la prosti si eu nu face parte din categoria aia ca mai are de evoluat, a doua zi i-am dus banii inapoi. La postul de politie din Iara. Asta normal ca nu era acolo. Si i-am lasat unui coleg de-al lui. Care m-a intrebat ca daca e mita. Sigur nu e mita? O clipa am fost tentat sa zic ca e. Da’ dupa aia mi-am adus aminte ca a fost singurul politian care m-a ajutat vreodata. Asa ca respect lui si la colegu’ cu flashuri i-am dat ignore si m-am carat.

PS: Cel mai tare creca s-o crizat taica-meu cand Dibolu’, cel care asa arata si asemenea se comporta, o rupt spatarul la scaunul shoferului de la sarmana Laditza.  Eu am dus mashina acasa, am parcat-o si m-am culcat lejer ca doar nu era sa il trezesc pe taica-meu la 5 dimineata sa ii dau veshti proaste. Va dati seama ce fata a facut cand a pornit cu mashina si s-a trezit cu cracii la deal :) ) Eu stiu ce fata pentru ca mi-a aratat. Dupa cativa ani cand i-au trecut pandaliile si ne-am ras amandoi pe faza asta.

NA: A nu se intelege ca sunt de acord cu consumul de alcoolice la volan, chiar dimpotriva, gasesc comportamentul respectiv foarte iresponsabil. Da’ cand esti tanar faci mai multe decat duce retzeaua neuronala si pana nu realizezi singur ca esti inconstient si iresponsabil le tot faci. Sper ca altii sa fie mai deshtepti ca mine si sa nu bea niciodata un pahar de vin inainte sa urce la volan. Nu ca n-ar fi mai destepti. Ca v-am zis mai sus cum sta treaba.

5 comentarii la “Amintiri din teneretzea zbuciumata”

  1. valentin says:

    M-am spart de ras, evident. Si pentru ca lumea e mica, trebuie sa stii ca exista o sansa foarte mare ca politaiu’ care te-a ajutat la Buru sa fie un nepot de-al meu (prin alianta, adicatelea casatorie cu o nepoata de-a mea din Iara)… Ori este el, ori seful lui – depinde. Nu stiu daca acum 7-9 ani nepotu’ avea chelie, ca acu’ are… Oricum, te poti revedea cu el prin intersectiile din Campia Turzii, pentru ca acolo s-a mutat si cu serviciul si cu familionul. Si cum sunt numa’ 2 politai de circulatie in localitate…:))

  2. mishu says:

    Pare rau sa te dezamagesc dar asta mi-a marturisit ca era din Dej si fusese mutat disciplinar

  3. valentin says:

    Mi-e rau… Mai zi-mi ca-l cheama Marian si ala-i. :) ) Daca nu, …nu.

  4. mishu says:

    Nu mai stiu cum il cheama pe cetatzean da’ ala o fi. Sa-ti traiasca roodele in aces caz fericit :)

  5. [...] urma intamplarii de luni dupa amiaza si dupa cum v-am promis intr-o postare anterioara, plus ca sa va dati seama ca nu sunt un tip oarecare, ca am si eu un talent in viata asta chiar [...]

Comenteaza

escort ankara