Am inventat un banc azi:

Un ardelean si o ardeleanca. El catre ea:

- Tu, io manc binie, beu binie si fut binie.

- Noa binie…

Analogii:

Era odata o fata de imparat. Grajdarul subjugat de farmecul printesei nu stia ce sa faca pentru a-i atrage atentia. Visand el cu ochii la stele, ce s-a gandit: “Ce-ar fi sa vopsesc eu un cal in verde.Printesa va observa calul. Va intreba cine a vopsit acest cal? Voi spune eu domnita, eu am vopsit calul. Ea va aprecia originalitatea mea si curajul. Vom schimba cateva vorbe. Poate, candva ne vom plimba pe aleile domeniului si ii voi arata frumusetea naturii. Vom deveni prieteni. Si apoi, cine stie…”

Zis si facut, grajdarul vopseste calul. A doua zi printesa vine la grajduri si observa calul.

- Cine a vopsit acest cal?

Grajdarul, cu un nod in gat, spune:

- Eu printesa, eu l-am vopsit.

Printesa :

- Hai sa ne futem!

Deseara la Peninsula canta cetatenii de la Morcheeba. Eu i-am vazut acum 3 veri la Budapesta si nu stiam chiar nimic despre ei insa dupa ce am fost la concert i-am ascultat timp de 1 an aproape incontinuu. Asa am descoperit albumele Who Can You Trust, Big Calm, Fragments of Freedom si Charango. Apoi, in 2005 au renuntat la Skye si au venit cu un sound total schimbat, albumul The Antidote fiind primul la care au avut tobe live pe inregistrare. In afara de asta, noua vocalista Daisy Martey suna mult mai “brutal” decat Skye si brusc toata atmosfera pe care o creasera Morcheeba pe primele albume s-a schimbat total. Dar dupa m-am obisnuit cu schimbarea, m-am indragostit de vocea lui Daisy, de culoarea, forma si de elasticitatea ei. Anul acesta a aparut si Dive Deep care este o colectie interesanta de “voci”, aproape fiecare piesa avand vocalist diferit. Sunt curios cu cine vor veni deseara, sincer mi-ar place foarte mult sa o vad pe Daisy dar, cum bine spune o vorba batranoasa, “in viata nu faci tot timpul ce-ti place”. Eu as adauga si “mai trebuie sa si dormi”.

Asaaaaaaaaa… deci deseara Tg. Mures, Morcheeba. Daaaaar… daaaaarrrr… vestea cea mare mi-a dat-o Doris mai inainte (pe care o iubesc din toata inima si total dezinteresat, dupa cum se va vedea mai jos): Doris, care este autoarea operei de arta in materie de bebe si anume Gongo Pongo, din cauza ca nu a reushit sa stea prea mult cu Andrushka saptamana asta nu mai merge la Lenny Kravitz… Si ghici cine merge? Ghici ghicitoareaaaa meaaaaaaaaa. Va las sa dezlegatzi enigma Si luni o sa pun poze sa va fac in ciuda!

Dormim spate in spate ca sa ne protejam unul pe celalalt de… celalalt

Azi am primit o veste foarte nashpa. Trebuie sa imi platesc TVA-ul si impozitul pe profit. Adio bani de concediu. Da’ ma invart eu cumva, ma duc si pe jos la Jamiroquai!

Asa ca, scos din contextul minunatei zile, un filmulet pentru dragii mei politicieni, functionari, militieni si alte lighioane la care le platesc salariile si sporurile aberante prin mega birurile impuse tot de ei. Documentarul realizat de britanici, arata lucrurile asa cum se vad de fapt daca stii sa iti deschizi putin ochii. El dureaza 7 minute dar te asigur ca nu vor fi 7 minute pierdute din viata ta:

UPDATE: raspuns via Ionut

Am revenit.

Astazi am realizat in sfarsit care este sursa tuturor problemelor mele. Adicatelea ma refer la faptul ca am cateodata nishte reactii care ma uimesc si pe mine. La inceput ma speriam si eu de ele da’ dupa ce am petrecut mai multa vreme cu Vlas care este mult mai “delegat” decat mine (asta in sensul bun al cuvantului Vlade) am invatat sa le accept si sa le iau asa cum sunt. Desi tot nu stiam de unde vin si incotro se duc.

Insa astazi, intr-un moment de rara luciditate mi-am dat seama cum sta treaba. Cre’ca s-a facut un scurtcircuit legat de sesiunea de votka+redbull=love de aseara si m-a lovit ca un tren accelerat care trece prin Gârbãu. Eu sunt artist, adica gandesc mai mult cu partea aia a creierului cu care nu gandesc matematicienii care nu sunt artisti, evident ei fiind matematicieni (nu mai stiu exact de care parte este vorba, stanga sau dreapta. Nu mai stiu exact care e stanga sau dreapta dar asta cu alta ocazie. Inchid paranteza). Si citisem la un moment dat pe undeva ca si femeile gandesc mai mult cu aceeasi parte a creierului cu care nu gandesc matematicienii. Eu fiind mascul dupa ultimul recensamant mi-am dat seama ca nu pot fi femeie si ca problema este de fapt localizata la mansarda. Asa ca stand azi dimineata la o cafea pe terasa am concluzionat: eu de fapt nu am neuroni. Nu. Ai citit bine ce am scris. Nu am neuroni, am neuroane. Adicatelea ele, neuroanele, artistele si muzele din mine care functioneaza la fel de imprevizibil ca orice cetateanca care face umbra pamantului si probabil independente una de alta, sinapsele la mine fiind optionale la fel ca aerul conditionat. Si fiind in cantitati industriale (chiar daca e cat o nuca centrul de comanda, tot sunt cateva milioane/miliarde) iti dai seama ca ar trebui sa ma ocup cu psihoistoria, stiinta aia de a inventat-o Isaac Asimov si careia doar el ii cunoastea substraturile, ca sa prevad cum o sa reactioneze masele neuronale dezlantzuite. Deci s-a rezolvat, nu se poate.

Asa ca voi reactiona la fel de imprevizibil pana se va gasi unul destept care sa se prinda cum functioneaza psihoistoria asta sau femeia. Si atunci voi aplica regula de 3 simpla si gata ceaiul. I rest my case.

Ahahahha, ce dilau!

Mitel, prima piesa de la FolkArt

Scrum, in gala laureatilor la FolkArt 2008. Filmarea asta am primit-o de la Iulia (multumesc, eu n-am fost destul de pe faza sa ii spun cuiva sa ma filmeze). Azi ar trebui sa primesc si filmarile din concurs, ale mele si cele ale lui Florin, asa ca deindata ce le voi avea vor fi postate aici.

PS: ala de respira greu… era Mishu

Am avut si eu la mine aparatul de fotografiat proprietate personala si am apucat sa apas de cateva ori cu succes pe declansator. Au mai fost si descarcari accidentale dupa cum o sa puteti vedea daca veti avea rabdarea sa aruncati un ochi pe galeria foto de mai jos

UPDATE

Poze primite via Florin de la Iulia Gusatu(multumim)

Toata viata asta l-am urat pe baiatul asta. A inceput cu antipatie pronuntzata, continuata cu ura intensa si completata mai apoi cu un topping generos de indiferenta. Zic de Schummacher, tizu-mi ala germanic de-a omorat spectacolul din Formula 1. Nu pot sa neg calitatile lui de pilot da’ ma călca el pe nervi ca personaj si cand 7 ani la rand (cu intrerupere de 1 parca) s-a inscaunat in jiltzul de campion mondial in F1 mi s-a acrit si de el, si de Ferarri si de Formula 1. Dar sambata mi-am dat seama ca am invatat o chestie tare de la el (el fiind omul cu ziarul in stand la Ferarri inainte de startul cursei): du-te la baie intotdeauna inainte sa faci ceva important.

Asta in loc de introducere. Ca va spuneam ca ma duc la Sighisoara la festival. Si desi vineri seara dupa ce am ajuns eram sigur ca voi avea toate motivele sa fiu un sarcastic si jumatate cand am sa incep randurile astea, azi cand m-a trezit brutal Clujul la realitate mi-am dat seama ca de fapt nu prea stiu cum sa incep. Primele impresii de casta inchisa, vadit si voit superioara, s-au estompat rapid dupa ce am ajuns sa ne cunoastem putin cu oamenii care au concurat acolo. Nu in totalitate, - normal - dar marea majoritate a celor pe care i-am intalnit sunt foarte tari, stiu sa cante de la bine pana la foarte bine si unii chiar de la foarte bine in sus dar partea cea mai misto vine doar acum: puteai sa ai si tu o discutie interesanta, despre planeta zodiilor, soricelul jumatate alb, jumatate rosu, jumatate albastru, despre metode de chitara, despre voci, despre scule + inevitabilele mici barfe. Si partea buna e ca, in afara micilor exceptii, toata lumea care a fost prezenta in zona canta din pasiune.

Un alt lucru care mi-a placut  foarte tare este faptul ca cei de la primaria Sighisoara (si nu numai ei) chiar se ocupa de multe evenimente culturale, organizeaza, se dau peste cap si pana la urma fac sa fie bine. Adica in afara de festivalul FolkArt, in curand va avea loc acolo festivalul medieval (de care banui ca a auzit toata lumea), iarna e un festival de blues si in rest tot timpul se intampla cate ceva. Concerte de orga la Biserica din Deal, concerte de muzica medievala, piese de teatru si multe altele. Oamenii se implica, se ofera voluntari pentru tot felul de activitati si sunt sigur ca satisfactia pe care o au la finalul unei asemenea actiuni este foarte mare. Trebuie sa vezi cu ochii tai si mai ales sa respiri aerul cetatii care o sa te trimita in alt film si alt secol impreuna cu tobosarul si lancierul cetatii. Si ar trebui sa mai ia exemplu de la cei din Sighisoara si altii care se tin mai “domni” si mai cultural-universitari. Nu dau nume, nici nu arat cine da’ ma gandesc ca urbea Clujului ar putea arunca o privire 150 de km mai incolo. Am zis! Adjudecat!

Asa, si ca sa leg si introducerea de restul aberatiei: sambata, inainte sa urc pe scena laFolkArt mi-am adus aminte de metoda Schummi. Si am mers si eu la baie chiar inainte de “performace” si se pare ca a functionat, am gasit metoda de a deveni campion mondial doar ca trebuie sa o perfectionez putin. Am reusit sa iau locul 2 in festival - eu cred ca a fost unghiul de atac de vina - si asta clar datorita doar celor care mi-au tinut pumnii si a tehnicii mai sus amintite Deci cum s-ar zice, am infrant!

Cand Valter, sibianul pasionat de Phoenix si folk, care a venit in 2 seri la rand din Sibiu pana in Sighisoara si retur doar ca sa ne asculte si sa ne incurajeze, se va indura de mine sa imi trimita poze/filme o sa le postez aici sa le vedeti si voi. Pana atunci sigur mai gasesc eu ceva pe ce sa ma enervez, asa ca va astept cu drag p-aci

UPDATE

Poze de la FolkArt (multumiri lui Valter!)