Mi-am cam luat vacanta. Ii asa de bine de nici nu va vine sa credeti, ii deplang pe cei care maine dimineata cam cand o sa ma culc eu se trezesc sa mearga la job. I’m with you brothers, in spirit

Faptul ca mi-am luat vacanta a avut repercusiuni asupra activitatii mele blogaristice (sau globuristice dupa parerea unora) din motive independente de mine cum ar fi: curatzenie that I hate, shopping that I hate, dezastru’ din bucatarie ca se fac prajituri si carnatzi which I hate, muzica which I love, dat si primit de cadouri which I hate/love ( :)) ) dar acum m-am intors sa scriu un ultim post pe anul acesta si sa va urasc tuturor la multi ani si sarbatori fericite.

Stiu ca suna aiurea - gen decernarea premiilor Oscar si aici este vorba doar de un amarat de blog - dar in primul rand vreau sa va multumesc voua, celor care cititi aberatiile mele pentru ca imi vizitati pagina si ma faceti sa merg inainte. Nu am primit eu foarte mult feedback de la cetatzenii de bine care intra aici dar doar faptul ca accesati situl ma face sa merg inainte, sa scriu prostii, sa fac prostii si cel mai mult sa cant si sa compun in continuare.

Daca stau sa fac un bilant al anului 2007 pentru mine a fost unul foarte bun, poate cel mai bogat in evenimente din viata mea. Din punct de vedere artistic, am revenit cat de cat in viata muzicala a clujului, am reushit sa formez un nucleu impreuna cu Tudor si sa iesim la cantat (mersi de radare Tudore ), am compus piese, am invatat multe lucruri pe care le ignorasem in muzica (ca prostu’), am cunoscut oameni super tari, instrumentishti foarte buni, cu inima mare, deschisi la minte si ureche, intr-un cuvant simt ca am crescut in anul acesta cel putin cat in toti anii de cand m-am apucat eu sa cant (si sunt multi) daca nu mai mult de atat. Mai trebuie sa mentionez aici ca poate nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat daca nu as fi avut placerea sa ii cunosc pe minunatii oameni care formeaza nucleul folk din cluj si care se aduna de obicei in clubul Autograf, incepand cu Imi, Remus, Marius, Petru, grupul Unde, Florin Toloarga, Roje si multi altii. Tnx buddies

Dar cel mai tare ma bucur ca am avut prietenii langa mine tot anul, cateodata mai cu nervi, de obicei cu distractie, sprijin si sfaturi bune. A fost un an bun pentru legaturile dintre noi care s-au intarit si ne-au dat incredere unii in altii. Avem si o finutza Gongo-Pongo nou-noutza in gashca, unde-s mai multi puterea e mai mare! Asa ca vreau sa va spun doar la multi ani si distractie placuta de rev, sa nu beti mai mult decat as bea eu si mai ales sa va tineti prietenii aproape. Pe dushmanii mai da-i incolo, in noaptea de rev se poate si fara ei

Acuma in loc de incheiere, am compus un cantec azi noapte pe care l-am inregistrat asa “el fugitivo”, racit si in soapta si am zis ca sa-l pun aici si sa il impart si cu voi. Se numeste Cutia Pandorei si este despre lucruri care se intampla langa tine in timp ce tu ai impresia ca toate sunt in regula. Enjoy it si ne vedem la anul daca nu imi mai vine o idee in cap pana atunci.

Cutia Pandorei

Vecina mea a creat o dilemă
Şi-a tras apa caldă printr-o conservă
Şi uite aşa am ajuns un parter
Cu arome de fost etaj unu şi plante pe el

[Dar m-am hotărât]
Imi schimb denumirea in mit
Sa dau bataie de cap tuturor la infinit

Coliba mea e o veche tavernă
Cu pereţi scorojiţi, plini de fum si cu aerotermă
Prin ea plutesc patru fete deodată
Atat cat dorm imi sunt sclave pot visa zece odată

[De când ma trezesc]
Imi schimb denumirea in mit
Sa dau bataie de cap tuturor la infinit

Mai am doar o şansă sa fac un cantec banal
E ultima strofă din acest comun recital
Să râdă şi Tudor şi Dinu şi caţi or mai fi (bring ‘em on!)
Eu schimb numai două acorduri şi iar sunt pe si
Povestea aceasta n-are nici un final
E-nşiruire de sunete goale fără vreun ideal
E apă-n conservă, în coliba cu pereţi scorojiţi
Vecina-i deasupra, eu cu tine, restul, toţi suntem miţi

[Şi m-am enervat]
Imi schimb denumirea in mit (aaa aaaaaa)
Sa dau bataie de cap tuturor la infinit

Lunea asta trebuia sa o iau mai langzam. Am hotarat sa tin post saptamana asta, eram impacat cu mine insumi da’ poate doar gandul la ideea ca nu voi mai fuma, bea si manca carne o saptamana m-a agitat (am dezlegare la sex, am vorbit cu popa). Asa ca dupa ce mi-am facut “incalzirea” in traficul presarat cu mashini de scoala (5 de la taietura turcului la Napoca)care merg cu 10 pe ora si pe care troneaza scris ”Nu fii rau lasa-ma sa-nvatz si eu!!!”, cu inca vreo 2 adormiti de la Napoca pana la Dorobantilor am ajuns si eu intr-un final sa imi cumpar shtrudelul meu de post de la magazinul din coltz (chiar vis-a-vis de Stanca; ca sa inteleaga toata lumea asta e ANTIreclama nu reclama, sa nu mergeti acolo decat daca aveti chef de spart, stricat sau de scandal).

 Acuma hai sa ne intoarce putin in istoria recenta. In urma cu mai bine de un an, firma la care lucrez isi muta sediul pe strada Pitesti. Cladire noua, mocheta, geamuri mari, intr-un cuvant mishto. Si mai mishto ca magazinul e la 2 pasi de noi. Asa ca o sa avem de toate, mi-am spus eu. Pana am intrat prima data in coshmelie. Stii senzatia aia de “nu e in regula, ceva pute aici”? Putzea intr-un sens metaforic al cuvantului, atata ar mai lipsi, sa si puta in coshmelia aia. Si nu-i vorba, mai sunt si zile in care mai au produse, poate nimerisem eu intr-una in care le murise aprovizionarea la intrare. Dar nu era nici asta, pentru ca eu nu sunt foarte pretentios si mi se rupe daca nu au lapte la cutie ci doar la punga. Insa mai tare ma dispera pe mine pe lumea asta oamenii ca lucreaza cu alti oameni si care nu iti raspund la salut. Mi se pare o lipsa crasa de respect, de cei 7 ani de-acasa si de ce altceva o mai fi stand acolo la baza unui om (fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă si limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului si structura piciorului adaptată la aceasta - asta am copiat-o, eu nu stiu sa scriu asa ceva). Mi-am dat seama ca asta putzea de fapt. Nishte vaci proaste care se uita la tine cu mirare cand dai buna ziua, ba chiar te iau de prost.

 Nu voiam sa duc asta foarte departe da’ ma freaca la cap shi ashtia de la servici asa ca is cu capsa pusa:

Vaca shefa (de magazin)

Dupa cum se stie, peshtele de la cap se impute. Pai mai frate, asta este cea mai vaka autentica dintre ele (cred ca da si lapte). Asta se uita sfidator la tine cand dai buna ziua, mai ca nu iti spune ca “eu nu salut toti fraierii fara ugere bei bipeadule necopitat, bei”.  Atitudinea sfidatoare specifica vanzatoarelor de alimentara de pe vremea lui ceasca este perfect redata de cornuta noastra shefa de magazin desi la vremea respectiva ea se juca cu viitoarele ugerashe in nisip dar probabil ca este moshtenire de familie, altfel nu imi explic fenomenul. Adica de fapt mi-l explic, stiu ce are in loc de creier. Daca voi n-aveti idee sa stiti ca e ceva ce pute.

 Vaca batrana (face supa praf)

Asta este vaca nr 2 in ierarhie, si ca sa fiu sincer ea m-a scos din pepeni asa de tare astazi ca am ajuns sa scriu minunatul articol. Pe vaca shefa nu ma mai deranjez demult sa o salut, o ignor cu ostentatie, nici macar nu ii raspund cand vorbeshte cu mine. Dar asta mi-a facut surpriza azi. Vaca batrana este in varsta de 55-60 de ani, o femeie pe care ai crede-o respectabila, plina de dragoste pentru aproape si de o bunatate nemaintalnita. Asa ca plin de incredere si profitand de faptul ca eram doar noi 2 in “compartementul” de lactate am indraznit un buna ziua. Ingrozit de faptul  ca nu am primit nici un raspuns si stiind ca si bunica mea a avut probleme cu aparatul auditiv aseara (voiam sa o ajut si sa i-l repar si ei daca era cazul) i-am spus: stiti, v-am salutat. Raspunsul a venit promt: “Imediat, nu vezi ca-s ocupata?!”. <- Tags: vaca batrana, proasta, necioplita, necivilizata si tzoparlana.

 Mai este una bucata vaca despre care nu pot pentru ca sa nu scriu. Este vorba de Vitzika. Vitzika este o vaca nedatatoare de lapte inca dar cu mari shanse sa o faca la orice bou care i-ar arunca doua maini de fan, cu ochi mari, caprui, adanci si… goi. Ma, ca daca nu este nimic in spatele gloabelor oculare ma, apoi dejaba is ele faine ca nu fac decat sa sublinieze faptul ca inauntru este GOL.  Vitzika este urmasha celor doua enumerate mai sus doar ca nu va fi niciodata in stare sa adune 1 cu celalalt 1. Asta garantez eu. Asa ca tot o vaca proasta va ramane, no chance to get leadership Vitzika. Si inca un mesaj pentru tine, fiecare avanseaza pana in postul in care este incompetent. Tu ai trecut demult de acest stagiu. Inutil sa va spun ca nu raspunde la salut, nu?

Asa ca facem gherila azi. Am sa le tiparesc un autocolant in pe care voi scrie “Invatati sa salutati vaci proaste!” si il voi lipi pe usa. Revin cu foto.

 Pusi!

 PS: n-am putut inregistra la etno ca a facut laptopul scheme (”brrrr, brrr, brrroooom” cand il bagam in priza). Acuma e mort demult, cadavrul e ingropat, urmele shterse. Noa, va pup.

 UPDATE

As promised, revenim cu poze. Multumiri Groparului + Calin M pentru paravanul facut ca sa nu ma gineasca vanzatoarele

1. Ready to begin

2. The message

3. Mission accomplished

Maine seara, incepand cu orele 19.00 vom canta la o petrecere privata in Etno. Vom inregistra acest minunat eveniment si apoi il vom pune la dispozitia voastra pe doingtheartwork.com. Sa ne tineti pumnii

Am citit azi dimineata presa si m-am ingrozit: ala a furat, ala a murit, ala a dat in cap, celalalt e nazist si vrea sa ii pedepseasca pe toti pentru ce a facut unul singur. Nu se poate asa ceva. Eu am renuntat la televizor de vreo doi ani tocmai din cauza ca ma agita prea tare. Nici presa nu am citit-o decat ocazional in ultima vreme din aceeasi cauza. Se pare ca noi romanii (probabil ca nu doar noi) avem o inclinatie deosebita catre fatalism si gasim senzationalul doar in lucrurile urate si nasoale. Si mi-am dat seama ca de fapt nu asta e drumul cel bun. De ce trebuie sa scoti in fata faptul ca unul si-a omorat cu sange rece soacra sau copiii sau mai stiu eu ce? Normal, trebuie sa se stie si lucrurile astea si sa se puna accentul pe faptul ca nu e bine, nu sa facem reportaje detaliate si cu reconstituiri despre modul in care au murit nishte oameni si sa le implantam copiilor noshtri ideea ca asa trebuie sa fie viatza, o casa shubreda cu pereti de cacat. Trebuie sa le reamintim celorlalti ca exista frumos pe lume si ca daca tu cauti frumosul el va veni la tine si te va face sa simti lucrurile bine si corect, to be in the good spirit, you know? Mi-as dori sa existe un portal pe care sa fie doar stiri de bine, stiri bune. Si fac pariu ca ar fi multi care ar prefera sa citeasca stiri de bine pentru ca iti dau o stare de spirit pozitiva. Singura stire “de bine” pe care am citit-o azi a fost cea ca fetele de la handbal au cashtigat 3 meciuri din 3 in grupele Cupei Mondiale ceea ce e colosal! Te face sa te simti bine si sa iti zici da “dom’le, uite ca se poate, mai sunt si lucruri frumoase pe lumea asta si noi romanii putem sa ajungem undeva daca chiar vrem si muncim cum trebuie. Hai sa facem ceva bun pe ziua de azi”.

Normal ca prima idee care mi-a venit a fost sa fac un site de stiri bune:) Unde sa apara in fiecare zi cele mai frumoase lucruri care se intampla in Romania, ca o alternativa la cacatul pe care ni-l serveshte media in fiecare zi. Dar nu sunt jurnalist si nici nu am timp sa ma ocup, asa ca daca cineva din media va vedea vreodata postul asta sa se ocupe de problema si sa ia lucrurile de hatzuri, eu nu ma supar E bine sa dai idei din care sa iasa lucruri frumoase. E bine sa dai. Daca n-are sa ii placa nimanui idea mea no problem, eu tot cred in ea. Oricum, am sa ma mai gandesc si daca imi voi gasi timp candva am sa ma ocup personal de problema. Ca sa fie bine. Si frumos. Good news, good spirit.

Fa ceva bun azi

Asta e radioul
Asculta in winamp

Ce zi si vinerea trecuta! Super multa agitatie, multe de terminat, multe de facut mult de umblat si mai ales mult de cantat. Am luat-o de dimineata de la 7 cand m-am uitat pe geam am vazut norii grei si o voce din mine mi-a zis “Asta nu e o zi asa de buna…” Am alungat cu incapatzanare cetatzeanul respectiv din mintea mea si mi-am zis ca nu are cum, doar toate mi-erau puse in ordine in cap:
- ia cauciucurile de iarna din pivnita si pune-le in masina
- ia o parte din bagaje si pune-le in masina
(fuck, ninge)
- du-te si inlocuieste cauciucurile de vara cu cele de iarna
- mergi sa ridici de la tipografie printurile pentru job
- la job termina websitul si uploadeaza-l ca sa il pui live
- in pauza de masa du-te fa-ti tricoul cu doingtheartwork.com
(da’ ninge bine ma… oare o sa fie blocate drumurile?)
- termina cat mai repede ce ai de facut ca sa poti sa iti iei si restul de bagaje, sa lasi cauciucurile de vara acasa si pleca sa ajungi la 9 in Sighisoara
- culege-i pe Raluca si pe Tudor si intinde-o dupa ce in prealabil te-ai asigurat ca ai luat laptopul, camera de filmat, camera foto, incarcatoarele la toate 3, trepiedul, casetele, procesorul de efecte, cablurile pentru chitara, suportul, prelungitorul, microfonul, cablul de microfon, cablul de retea ca sa transmiti live, chitara, corzile de schimb, penele, acordorul
- mergi sustinut sa ajungi la 9 in cetate
- intr-o ora le pregatesti pe toate, te legi pe net si cantati linishtiti, instrumentele se adapteaza la temperatura camerei, totul e in regula.
(Mami, mami, uite ce zapada e afara!)

Ei bine, lucrurile nu au mers chiar asa… pana pe la punctul 4 s-au legat dupa aceea au inceput sa apara chestiile care nu trebuiau sa apara: modificari de ultim moment, oameni multi care vor multe chestii, nehotarati, oameni odihniti veniti din vacanta in ultima zi inainte de lansarea oficial and so on… Am renuntat la tricou (aaa, sa trec pe la magazin sa mi-l iau). In sfarshit, la 18.38 am reushit sa iesim din Cluj si sa o luam spre Sighisoarasi toate au fost cum au fost pana am intrat in judetul Mures unde surpriza: venise iarna si normal ca autoritatile nu se asteptau ca dupa Noiembrie sa urmeze Decembrie asa ca drumul era un minunat patinoar presarat cu tiruri care stateau care de-a latu’, care de-a lungu’, cum le prinsese inghetul pe fiecare. Inainte de Ludus, cineva a cedat nervos si n-a mai putut merge mai departe, moment propice pentru o pauza de 40-50 de minute binevenita pentru oricine ar fi vrut sa se bulgareasca sau sa se dea cu sania. Gresh, n-au fost amatori. Dar cu manutzele astea doua cu care batucesc tastatura am impins un tir. Bine, mai impingeau 10 cetatzeni da’ nu se pune, eu am dus greul! Si tot in acele momente de restrishte s-au intamplat cele ce urmeaza:

Dupa ce am vazut un panou pe care scria “Cinta unu” () si fiind in intarziere am dat un telefon si am aflat ca deja canta intr-adevar unu’ acolo, in persoana lui Adrian Ivanitchi, un cunoscut si foarte bun folkinst din Sighisoara. Am aflat apoi si de revolutionarul maghiar Dózsa Ghyörgy care a luptat pentru independenta Ungariei in razboiul din Golf cre’ca…

Intr-un final aproape apoteotic in care lichidul de parbriz se terminase de mult timp si eu ma chinuiam sa disting drumul printre dungile lasate de stergatoare pe parbriz am ajuns la pub cu o intarziere de o ora (aprox ora 11 si noi trebuia sa incepem la 10). Asa ca spre parerea mea de rau n-am mai apucat sa setez transmisia live, sa gasesc routerul, sa trag cabluri, sa sun adminul sa deschida portul 8001 samd. Ne-am dat jos din mashina si am inceput sa cantam. Ce-a iesit din mainile noastre inghetate vedeti putin mai jos.

Tin sa le multumesc pe aceasta cale tuturor celor care au accesat situl in seara de vineri in speranta ca vor putea asculta concertul nostru in direct si le promit ca data viitoare voi face tot posibilul ca acest lucru sa fie realizabil.

Departe

Un Strigat

N-ai stiut ce-nseamna

Hai

Ziua de Apoi