…the music that we hear is always standing there to feed us. Asa ziceau Morcheeba in al lor Moog Island.

Un cantec care din prima clipa in care l-am ascultat m-a inspirat. Pentru ca asa e, muzica repara greselile pe care le facem si ne ajuta sa mergem mai departe, sa trecem peste cacaturile care ne macina in viata de zi cu zi si ne inchide ranile pe care ni le fac altii sau ni le provocam singuri.

Ciudat sau nu, cantecul asta imi rasare in minte de fiecare data cand dau peste un muzician care rupe instrumentul la care canta. Cum este si cazul de fata, azi am dat peste Tommy Emmanuel, un australian care pur si simplu este una cu chitara lui. Am citit putin din biografia lui, omul a inceput sa cante de cand era copil si si-a implinit toate ambitiile pana acum. Prin munca multa si perseverenta. Si uite unde a ajuns:

Vorba aia… si tu poti, numai sa vrei

Azi nu pot sa fac nimic. Mi-am dat seama ce mult conteaza ca atunci cand interactionezi cu oamenii din jurul tau sa ai de-a face cu oameni sinceri. E complicat pentru noi toti (inclusiv pentru mine) sa fim sinceri si fiecare isi face drumul in viata asa cum poate si cum crede ca este mai bine pentru el. Dar este foarte important sa spunem ce credem si atunci cand e momentul sa o facem. Asa ca azi in loc sa ma concentrez la lucrurile pe care le-as avea de facut ma gandesc la lasitatea semenilor mei.

Dar de fapt despre ce vreau sa vorbesc: despre cei care care nu au sange in putza sa vina sa iti spuna in fata nishte lucruri pe care le cred si le simt si atunci o dau la intors si te lucreaza pe la spate. Nu dau nume, nici nu arat cine dar x, y si z sa treaca in fatza… Era cat pe ce sa ma scap Banuiesc ca stiti toti senzatia aia de “nu e in regula”. Ei bine, eu de cateva zile simteam asta si iata ca banuielile mi s-au adeverit astazi. In mod concret nu pot sa zic ce anume mi s-a intamplat pentru ca lucrez la problema insa prietene, oricare ai fi tu, inainte sa faci ceva GANDESHTE. Se pare ca pentru unii “it takes some toughts to make an action” nu e decat o inshiruire de cuvinte in limba engleza. Nu de alta da’ actiunile tale s-ar putea sa afecteze pe alti oameni si aia sa reactioneze mai urat decat te astepti si sa te mushte de gat. Normal, asta nu e cazul meu pentru ca nu imi stric dantura pe lemne.

Oricum pentru mine dezorientarea pare sa fie cuvantul de ordine in ultima vreme asa ca se poate ca eu sa judec lucrurile gresit si de fapt cei in cauza sa imi vrea binele (”yeah, right” comenta ingerasul de pe umarul meu). Lucrurile care le vad in viata de zi cu zi si felul in care functioneaza societatea romaneasca (including me) ma fac tot mai tare sa imi doresc sa plec pe o insula pustie unde sa nu fiu decat eu si doi copaci intre care sa imi atarn hamacul. Dar cred ca insula mea pustie este muzica, singura bucurie care ma poate scoate cel putin deocamdata din starea in care sunt.

Asa ca, pentru toti cei care nu au sange in putza am cateva cuvinte: FUCK YOU si va mai astept pe la mine. Dar dupa transfuzie. Pentru toti prietenii mei adevarati numai cele bune. Stiti ca va iubesc chiar daca va tzap de la mine de-acasa dupa o partida de risk unde “trebuie sa existe o victima”

Ascultati la Jack Johnson si luati aminte.

Am gasit un site mishto pe care iti poti face playlist si asculti muzica toata ziua. Verificati aici sau mai jos, am pus o piesa de Colin Hay, Down Under, nu stiam ca el o canta.

Adica din care cauza: zilele trecute m-a atacat Vlad (also known as Dezlegat, Dracu’, prostu’, cainele nostru) ca vrea sa scrie blog da’ nu stie cum sa il seteze si ca daca poate sa scrie aici. Am zis ca nu ii stres asa ca urmeaza sa apara pe-aici nishte materiale destul de picante asta daca nu cumva in anii care au trecut de ultima data cand a pus mana pe un pix a uitat sa scrie So, prepare yourselves for the worst, you’ve been warned! Posturile lui se vor gasi la categoria “dez_legat”.

PS: Ahhahahah, ce-o luat-o Steaua aseara… inca o avut noroc ca nu le-o dat-o mai tare!

Octa: amu ma distram de polus mall
mishu: asa ii acolo
mishu: un chici
Octa: eu de ce nu apar niciodata pe blog???????
mishu: nu iti trebuie password
Octa: de ce nu am nici o poza?????
mishu: :))
mishu: cum se ataca ea
mishu: ca tot plecata ai fost de cand il am… n-am prea ieshit in ultima vreme
mishu: lasa ca scriu si despre tine
mishu:
Octa: pune si mie o poza: cea mai frumoasa fata pe care o cunosc
mishu: iti pun poza aia din autobuz
mishu: :))
Octa: nu o stiu
Octa: a
mishu: o sec
Octa: aia ca ti-am trimis-o?
mishu: da
Octa: aha
Octa: bine draga

Sa zica careva ca nu ii asa! Ca va pun in legatura ca sa va convingeti!

Maine e ziua cea mare! Maine ma face Calinash nash adica eu o sa fiu ala care o crestineaza pe pitika de Andrushka si care va sa vegheze asupra vietii ei si, impreuna cu unchiu Vlad, sa ii screw colegele de clasa dupa implinirea a 14 anishori. In pofida tuturor avertismentelor primite de-a lungul timpului se pare ca Doris si Calin si-au calcat peste toate instictele si m-au acceptat de nash. De fapt m-am cam infipt eu si n-au mai avut ce face. Cam asa au stat lucrurile. Dar ca backup si-au mai luat nashi, oameni de incredere, respectiv Raluca si Romana cu Cată (care e gravida… adica am vrut sa zic Romana e gravida) si mai era Increderea cu Oana da’ o tradat.

Asa ca ce vreau eu sa ii spun la finuta mea:

- ca o iubesc
- ca o sa am grija de ea
- ca ii ia dracu’ pe toti baietii cand mai creshte (trebuie sa il sustin pe Calin la actiunea nume de cod “Eradikarea”)
- sa nu bea ca nashu’
- sa nu fumeze ca nashu’
- in general sa nu faca ce face nashu’, sa faca ce ZICE nashu’; cacum de ecsemplu: “trimite-le si maine pe colegele alea prietenoase ale tale sa ne uitam la neshte dvd-uri…” (cu ea n-am voie sa ma uit la dvd-uri ca intru sub incidenta Eradikarii)
- ca o pup
- si ca de-abia astept sa fie maine!

Astazi, in jurul orei 9.00 biblioteca lui Gigi Becali a fost mistuita de un incediu. Purtatorul de cuvant al cunoscutului om de afaceri, sef de club si politician a declarat ca domnul Becali este devastat de pierdere intrucat ambele carti au ars si pe una nici macar nu apucase sa o coloreze.

Super cantec si video (tnx dana)

Aseara m-am intalnit cu familia () sa facem o plimbare dar dupa 2 minute de stat in clantzaul de nesuportat am hotarat sa mergem la un suc la pizzeria-sanatoriu din Grigorescu (aia de langa magazinul Grigo cu chelnerite in varsta si urate). Ii zicem asa ca interiorul arata ca un azil de nebuni, intr-o singura culoare sa nu o iei razna (un fistic deschis si leshinat) dar mergem acolo pen’ca ne-am saturat de pizzeria MuMia si de pizza lor cu blat nasol si clatitele lor soioase de cu o zi inainte dar in special pentru ca ne place sa ne rupem gatul uitandu-ne la plasma atarnata pe perete undeva la nivelul gatului unei girafe. Vlad n-o venit fin’ca era la familia Popa care fiind in pragul unui eveniment fericit l-au invitat la un pahar de vin sa puna la cale viitorul. Ma intreb ce va iesi de-acolo

Asa ca am purces infrigurati spre localul fistichiu dar pe drum mi-a venit mie pofta de thai food. Adicatelea de mancare tailandeza mai pe romaneshte fiind spus. Ochii lui Doris au sclipit aprins cand a auzit cuvantul “Mall” asa ca in mai putin de 5 minute eram imbarcati in mashina lui Calin si am purces spre minunatul Polus (asta dupa ce in prealabil Doris a dat o tura foarte rapida pana acasa sa ia nishte bani numai asa ca “nu se stie niciodata cand ai nevoie “). Nu pot sa spun ca nu am simtit o oarecare emotie in momentul cand am traversat pentru prima data podul care duce la mall si din cauza caruia am injurat mai bine de jumatate de an traficul spre Floresti. Asteptam cu infrigurare sa vad realizarile ingineresti, arhitectonice si toate celelalte insa visul frumos a fost deranjat (era sa zic spulberat dar nu inca) de realitatile romanesti. In fata la intrarea principala pe o dacia 1300 nishte cetatzeni montau un frigider. Am inteles. Ca nu asigura Carrefour-ul transport acasa. Si-am inceput sa regret. Ca nu am aparatul foto la mine…

Asa ca, inca cu speranta inca in suflet am intrat in mall… acolo unde te asteptai sa fie biroul de informatii ne asteptau nishte fornete obosite si facute de pe la amiaza. Am ignorat acest mic detaliu si am inaintat cu ochii si burtile flamande de nou si de mancare. Am ajuns la un mini lac/rau unde nishte cetatzeni atarnati pe un podetz se minunau de scurgerea apei in care era proptit un SUV in toata splendoarea lui (Ye!). Am trecut rapid pe langa ei si am ajuns la locul dedicat umplerii burtilor. Prima mea impresie a fost ca am intrat intr-o cantina uriasa dar am ignorat total sentimentul fin’ca nevoile primare ma impingeau inainte iar picioarele mele se mishcau fara ca eu sa le comand. Am zis nu Cheiefsiului si cestiunilor prajite si nu ne-a luat mai mult de 30 de secunde sa localizam taraba cu mancare thai. Unde era putina coada si… si mai putina mancare. Nishte mazare cu porumb intr-o tavita si inca 2 chestii nedefinite dar totusi foarte familiare. Era si o thailandeza acolo care punea mancarica in cutii de carton frumos ambalate si iti spunea zambind: “Chen iu transleishan pliz?”. Foarte saritor, patronul tarabei a venit catre noi: “Ne pare rau dar nu mai servim” (asta cu “ne pare rau” nu stiu daca nu am pus-o de la mine). “Veniti maine”. “Nu mai venim niciodata” mi-a dictat stomacul sa ii raspund si am facut-o. Si o sa o fac. Adica sa astepte pana ma mai duc eu la mancarea lui de 2 lei. Am mai dat o tura pe-acolo, am trecut pe langa Tatuca (adica Papa) Solitos, Mecdonalds-in curand, si pe langa… Gata! Nu mai erau tarabe! Am zis ca nu se poate sa nu luam nimic de mal (oi fi uitat un “L”?), chiar asa, nimic? Asa ca ne-am intors la Papa (adica mancare) Solitos unde ne-a intampinat pe grilajul pe jumatate lasat o foaie scrisa cu pixu’: “Ultima comanda la 9 jumate”. Hmmmm, 9 si 25, 4 cetateni in fata, viteza de mishcare a personalului aproape de “inapoi” => cu o fandare rapida m-am infipt in spatele casei de marcat si am inceput sa intreb:
- Tortillas?
- N-avem.
- Hot Corn Tortilla Chips?
- N-avem. (trebuia sa ma prind din prima)
- Chicken Enchiladas?
- N-avem. (trebuia sa ma prind din prima)
- Burrito?
- N-avem. ( )
- Quasadillas?
- Nope.
- Da’ ce-aveti?
- Nachos si fajita cu pui.
(Se aude o voce din spate): Nachos nu mai avem!
9:29 si grilajul statea sa cada…
- Ok… 2 fajita cu pui.
- Ce suc doriti?
- Un cola si un sprite.
Pune un cola light pe tavita.
- Cola normal nu light, va rog!
- (va las pe voi sa ghiciti raspunsul)
- Fanta aveti?
- Da.
- Roz ?
- Porcule!
- Bine, atunci de portocale.

Victoriosi ne-am indreptat cu tava in mana spre o masa. Sosul de usturoi se facuse ketchup asa ca am facut cale intoarsa si am remediat problema cu o secunda inainte sa imi cada grilajul pe maini, apoi am inceput sa mancam. Din tavanul cu gaurele au inceput sa cearna in farfurie tot felul de chestii ca se plimbau inca muncitorii pe-acolo. In rest toate bune, salata amara, puiul l-am gasit pana la urma, lipia nefacuta samd. Mai bine mancam clatite la MuMia.

Ceea ce m-a surprins insa, a fost amabilitatea personalului din Pulus (nu-mi mai merge backspace-ul ca as corecta). Cu o fata imobila si voce sacadata raspundeau invariabil intrebarilor noastre: “Nu-se-poa-te e in-chis. Nimic! Nici nu se dis-cu-ta. E IN-CHIS”. La fel cu majoritatea magazinelor care va sa fie. Din 26 oct. Din 20 oct. Din 1 Nov. Cine dracu’ v-o pus sa mai deschideti toata shandramaua? Asa ca o fi mall da’ numai dupa cat de mare e. Ca in rest… e praf frate.

Asa ca nu mergeti. Decat daca vreti sa vedeti toate pozitiile de parcare posibile si imposibile, toate fitzele din Cluj, sa mancati prost si sa fiti tratati mai rau ca la primarie. Dar, cum pana nu te arzi nu sufli si in iaurt sunt sigur ca o sa mergeti. Si eu ma mai duc. Sa arunc 3 pungi cu carashei in raul lor de 2 lei. Adieu!

Am avut o noapte destul de scurta pentru ca mi-a venit o idee Si ca sa nu uit ideea m-am asezat la clapa si am tot butonat pana a iesit bucata de mai jos. Asta va fi intro-ul la piesa, Fug sa te ocolesc care e in lucru acum. Enjoy

Nu-mi vine sa cred, asta ii mai bolnav ca mine ma!

There is good and there is evil in me. So there is a constant battle.

Poate trebuia sa scriu fraza de deasupra in romana dar nu iesea asa de bine. Sau cel putin nu stiu eu sa traduc asa cum ar trebui ca sa sune bine. Asa ca in mine e un camp de lupta, unde lucrurile bune incearca sa iasa la suprafata si sa le calce in picioare pe cele rele, sa le dizolve si sa le faca sa dispara. Si invers. Si balanta inclina cand intr-o parte, cand in cealalta. Acuma care e de fapt nedumerirea mea: nu stiu daca mai tii minte desenele alea animate cu dracusorul si ingerul care apareau pe umerii lui Tom, unul pe stangul si unul pe dreaptul si ii sopteau ce sa faca de o lua sarmanul motan razna si tot o mushca de la Jerry la final. Eu cred ca toti avem asta, un inger si un dracusor care stau pe umerii nostri si ne sfatuiesc sa facem lucruri bune sau rele. Problema care apare este urmatoare: dat fiind faptul ca ingerii si dracusorii au posibilitatea de a se face invizibili noua iar noi nu ii vedem pe nici unul (pentru ca noi nu suntem desenati ca sa poata fi desenati si ei)… care-i ala bun mai? Pe care umar statea ingerasul? Dar oare nu l-a combinat dracusorul sa se mute azi dincolo? Eu pe care il ascult acuma? Care imi zice de bine si care de rau de fapt? Ce e binele si ce e răul?

Poate reusheste cineva care stie cum e mersul sa ma lumineze si pe mine. Ca eu zic ca trebuie sa incerci si te prinzi tu asa, pe rand Incetuc cu trebuca buna, ca la Ardeal

Primeshte si da mai departe, eu am primit de la Tudor si vreau sa il pun aici. Tu ii poti face download de aici si sa il raspandesti pe mess daca nu ai blog pentru a-l posta acolo. Si haideti, cu mic cu mare miercuri in Piaţa Lucian Blaga sa facem galagie, ne dispera prea tare deja Administratia lu’ peshte.

Flash Mob pentru Croco
miercuri 10 octombrie, ora 13.00, Piaţa Lucian Blaga

Se închide cafeneaua Croco din centrul Clujului, iar spaţiul respectiv este închiriat unei bănci. Protestul celor care fac parte din Iniţiativa Croco este îndreptat nu împotriva unei persoane sau unei instituţii anume, ci împotriva unui stil de viaţă sterp şi utilitarist, sufocat de griji şi interese materiale. Cafeneaua Croco era un simbol pentru oraş! În jurul unei cafele şedeau la poveşti (timp de 47 de ani) scriitori, universitari, artişti plastici, ziarişti, arabi, studenţi, taximetrişti, copii la o prăjitură etc., de unde reputaţia îndreptăţită a cafenelei ca spaţiu al boemei locale. În aglomeraţia din jur Croco devenise un loc tihnit.
Scopul flash-mob-ului este de a publiciza un mod de viaţă mai lejer, mai gratuit, chiar nerealist (dacă realitate înseamnă doar capital şi profit). Scopul protestului este de a publiciza o artă de a trăi (ştim, sună cam pretenţios…), de a promova ideea unui capitalism mai puţin corporat şi mai atent la nevoile comunităţii! De aceea, alături de protestatari, vor fi prezenţi poeţi care vor citi poezii la megafon, muzicieni care vă vor încînta cu cîteva piese sau mimi care vor descreţi frunţile celor care merg la bancă pentru a-şi depune sumele forfetare. Participanţii la flash-mob-ul de pe trotuarul din faţa cafenelei Croco din data de miercuri 10 octombrie, ora 13.00, Piaţa Lucian Blaga sunt aşteptaţi cu o ceaşcă de cafea şi cu suportul aferent (dacă uitaţi de ceaşcă luaţi o cafea la pahar de la BCU)!

Am vrut sa nu raspund la provocari insa in urma incidentului pe care l-am avut aseara in care o groapa mi-a distrus roata fata dreapta, o groapa din intersectia Pta Avram Iancu cu B-dul. 21 Dec., langa Regionala CFR (care intersectie intre altele fie spus sta despuiata de asfalt de mai bine de 4 zile), carevasazica in urma impactului m-am hotarat sa joc leapsha lui Groparu si sa las demonii sa iasa din mine.

M-am abtinut cu greu aseara sa nu ma dau jos din mashina si sa fac una cu pamantul o gashka de radetzi care in loc sa astupe gropile din interserctia lasa de 4 zile in pielea goala spargeau o strada adiacenta (ma repet oare? cred ca vreau doar sa subliniez ceva). Asa ca ce as face eu daca as fi tata lor la administratia locala:

1. L-as chema pe ala de are contractul de distrugere a drumurilor publice (in speta intersectia respectiva) si i-as face cunoshtintza fetei lui cu talpa mea printr-o mishkare pe care nu o stapanesc foarte bine dar daca n-ar iesi perfect nu ar comenta nimeni pen’ca eu as fi TATA lor. Dupa aia l-as pune pe el sa imi repare cu manutzele lui mashina, as rezilia contractul cu el si firma lui de 2 lei si i-as mai face o tzukahara din aia ca sa uite tot si sa nu ma poata da in judecata. Experienta ar fi filmata si redata cu fetele blurate si cu baloane explicative la fiecare din licitatiile viitoare privind atribuirea contractelor de reparare a drumurilor pentru ca oamenii sa inteleaga ca NU e momentul sa se joace cu leii contribuabililor.

2. Le-as da oamenilor posibilitatea sa aleaga: uite taica, maica, semnati aici unde va convine, exista 2 posibilitati: una este sa scoatem TOATE firmele din centrul clujului si sa le mutam frumos intr-un parc industrial in afara clujului, sa eliberam centrul de mashinile care numai ca nu se parcheaza una peste cealalta, facem frumos pietonala peste tot, punem flori, facem terase, mergem de la casa de cultura pana la teatru in plimbare cu copiii sau nepotii sau iubita sau iubitul etc etc SAU daramam tot, ce p… rimaria mea? Ce case vechi? Ce stil arhitectonic? PAMANT! Si-asa au avut grija ceilalti sa faca o varza perfect a la Cluj. Totul jos si facem zgarie nori sa umplem centrul mai tare de zgomot, de fum, de oameni si de mashini, sa se chinuie pilotii care decoleaza de pe Somesheni Airport sa ia altitudine ca sa nu se bage in turnurile gemene din cluj care vor fi realizate dupa chipul si infatisarea personalitatilor marcante ale clujului, ca Cheeky Girls sau Gh. Funar. Largim strazile, facem circulatia mai fluida, creshtem stresul si murim mai repede. Semneaza maica, taica, unde iti convine tie, nu acolo fa proasta, dincolo ca AIA e cu pietonala, eji nebuna???

3. As declara piata Matei Corvin pamant artisticesc si as face acolo adunari ale celor multi si necunoscuti care vor sa se exprime prin muzica, pictura sau mai stiu eu ce grafitti o mai inventat tineretul din ziua de azi Piata ar fi redenumita ChillOut Plaza si ar exista minunate terase cu podeaua acoperita cu paie unde sa te poti intinde, sa savurezi un ceai si o narghilea in timp ce iti desfeti urechile cu muzica si ochii cu imaginile mintilor libere.

4. Avand in vedere ca as fi toata ziua in ChillOut Plaza va dati seama ca n-as mai face nimic mai departe. Dar asta doar dupa ce punctele de mai sus ar fi rezolvate. Asa ca ne vedem la o narghilă

Groparu - persoana din fatza acestui blog la ora la care a scris - i-a lepjuit pe Lupulainu’ Balan, bine-ntzales - pe Mishonca, Varza Putreda, Avionatu, Flutelele, Millllle, Aberatiunei, si Ghitza Ghitzalau.

Asa ca mishu, persoana din fata acestui blog lepshuiesc pe urmatorii (pauza de alt tab sa caut viktime!): Paul Ciorici, Zuzu, Alex Brie, Andrei, Bogdan Stanciu, Blogul lui personal, Ziceam ca… si minunatul Doc (m-am cam intins, nu? )

Preluati textul asta de final cu toate hyperlinkurile, sh dati mai departe leapja la 7 nefericiti + 1! C-asa vrea Crivatzu.