Pentru ca m-a rugat mai multa lume si pentru ca linkul respectiv era de gasit doar intr-un comment de pe site, gasiti piesa “Scrum” aici. E o varianta inregistrata anul trecut la o repetitie cu Bela la bass, Isti la clape si mishu la chitara si voce. Nu-mi place sa spun povestea piesei si ce inseamna ea pentru mine din cauza ca fiecare vedem lucrurile altfel si pentru oricare din voi piesa va insemna ceva diferit. Asa ca enjoy si va mai astept in vizita

Am venit inapoi din vacanta si m-au si atacat astia la job cu o gramada de chestii de n-am avut timp sa dau buna ziua cetatenilor de pe veveveu. Povestea a fost cam asa:

Am fost si m-am ras cu prietenii mei la belish o tura buna unde mi-am baut adica sarbatorit ziua de nashtere. Mai multe detalii puteti gasi la aceasta minunata adresa care apartine domniei sale groparulpunctro si care are minunatul talent de a pune faptele in varful condeiului. Apoi am taiat-o cateva zile la Sulina (cu trenul sau mashina pana la Tulcea si de-acolo cu vaporul plin cu cercetasi), acolo unde se impreuneaza Dunarea cu marea asa ca io cu Raluca cand nu is ai ei pe faza. Acolo l-am intalnit pe nea Pericle, marinarul care a cucerit toata lumea asta de pe vremea lui Ceashca si mi-a povestit cum se intampla cu mulatrele din africa de sud cand intrau ei la reparatie in port. Vaporul intra in port, mulatrele in cabina si de-acolo incolo se descurcau baietii cu reparatiile de durau si cate 3 luni:). Prin preajma era si tanti Vasilica, bucatara pe 10 lei de persoana care ne turna atata peste in farfurie ca ne-ar fi costat vreo 100 de lei portia la cea mai amarata cherhana. Am mancat somn, somonel, crap si un sturion care fiind interzis la pescuit ne-a sarit el direct in tigae cand ne plimbam pe chei sa urmarim apusul turismului in delta la 50 de lei tura de o ora jumate’.

Va recomand Sulina din toata inima, oamenii nu is asa de primitori ca la noi in Ardeal da’ te intelegi perfect cu ei dupa prima tzuika (aia adusa de tine care ii pune pe ei cu roatele in sus) si pe langa asta au o plaja de 2 km pe care sunt 100 de oameni max si 2 terase de pe care merge Metallica si RHCP (pe prima mai tare decat pe-a 2-a). Nici nu pute asa tare a mare ca e apa mai dulce, nisipul e fin ca in palma si poti sa il modelezi ca si atunci cand eram copii si nu ne pasa de unde fac parintii rost de Pepsi, stiam numai de “mai vreau”.

De ziua mea am facut o chestie pe care mi-o doream de super mult timp. Se dau urmatoarele ingrediente: noapte, o plaja, 5l de vin de calitate indoielnica, apa minerala, 2 chitari, 2 saci de lemne, ceva cu ce sa le aprindem si 10-12 cetateni insetati si doritori de cantat la chitara pe plaja. A fost mai mult decat superb, am stat pana aproape se facea dimineata dupa care am taiat-o spre orash cu trecere prin cimitir. Noroc cu cainele Grigore (botezat adhoc asa) care ne-a insotit dupa ce l-am atacat eu pe plaja si a venit cu noi pana a dat de fetele altor caini care caini au venit la noi crezand ca e rost de papa. Noi n-aveam ce sa le dam decat poate restul de apa minerala si asa am ramas noi cu ei, Grigore cu ele si ei cu buzele umflate.

Am si aflat cu mandrie ca dupa ziua mea s-au inspirat cercetasii care de 1 Aug serbeaza ziua cercetasilor din all arround the world. Stiau ei ce urmeaza sa se intample in ‘77 (adica a new star is born, adica je) si atunci la 1907 s-au hotarat sa inaugureze prima tabara de cercetasi in onoarea mea, voiau sa sarbatoreasca exact saptej’ de ani atunci cand am catadicsit sa ma nasc si eu ca sa va fac urechile praf.

Dar cum toate lucrurile frumoase se termina luni dimineata, vineri la ora 5.30 (a dracu’ marinarii astia dom’le, se trezeshte asa de devreme ca nici nu se mai culca din betie), deci cum spuneam vineri dimineata la ora imposibila ne-am trezit, impachetat, baut cafea cu nea Pericle, spus gud bay pe romanashte si tarat valiza 2/2 de aeroport a Ralucai pana la Cataraman (sau Carataman sau dracu’ le mai stie) care ne-a dus hopa-tzopa pana in Tulcea. Am vazut stoluri de ratze care desenau pe cer tot felul de forme. Ma mai duc in delta ca poate i se deparadeshte spatele lui nea Pericle si mergem si noi la un pescuit adevarat. Ca uitai sa va spun ca m-a facut Raluca de rushine pe cheiul sulinean strigandu-mi din 2 in 2 min: “Baby, am mai prins unul, nu vii sa mi-l scoti din carlig?” - “Scoate-l singura, invatza sa fii pescara!”.

Asa. Din Tulcea am taiat-o tiptil tiptil cu 150 pe ora la Constanta unde am intalnit-o pe minunata de vara-mea (dupa mama) si matusa (dupa bunica) Nicoleta care este casatorita cu Augustin si care impreuna au conceput-o pe adorabila verisoaro-nepoata a mea pe nume Oana care este o dulceata si jumatate de fata (daca nu stiti cine is sa va fie rushine ca e clar ca nu ati citit Jurnalul Autobiografic al bunicii mele asa ca la treaba cu voi!). Am papat ceva bun cu ei de la impinge tava din Mamaia si apoi am taiat-o la Vama Veche.

In Vama toate frumoase, ca in Costinesti in zilele bune cand nu mergeau manele decat pe 2 terase si pe restul metal. In afara de faptul ca m-am intalnit acolo cu dilaul de Ecu si cu dilaila de Cami - pretena-sa si cu inca 2 cetateni de vaza bucurestenio-moldoveni, Dana si Dan, frate si sora de aceeasi mama (si se parea ca si de acelasi tata ca semanau destul de bine), Vama Veche m-a dezamagit cumplit pentru ca ce ma asteptam eu sa gasesc acolo era oameni langzam (care ce e drept au fost in destul de mare masura), cantari la chitara pe plaja si terase and so on. Flower power hippie stuff. Instead, am gasit BMW+Mergedes+Altele-de-genul+Manele parcate aproape in apa, terase (Stuf!!!) pe care era muzica de 2 lei, daca am auzit un RHCP intr-o seara dansanta de vineri, terase de pe care rasunau (n-o sa va vina sa credeti) manele mă Nele!!! Dar overall dupa 2 sticle de wisky, beri si techile toate aceste neajunsuri au inceput sa se estompeze in sughitzatul enervant care nu imi dadea deloc prestanta in cearta cu Raluca. De care am fost despartit. Ei da fetelor, ati avut sansa voastra, pentru mai bine de 12 ore am fost flacau liber, holtei cu pretena despartita si plictisita de el si dispus la orice tip de perversiuni. Dar a trecut timpul si s-a revenit asupra deciziei care a fost catalogata drept una “de moment, pe fondul unor activitati hormonale intense si derutante” -> Coca Cola Days.

Sambata, in ultima seara in schimb Vama si-a mai scos renumele de la naftalina. Am fost la o terasa al carei nume nu il mai retin, e putin mai incolo de stuf pe stanga, la etaj unde am prins o trupa live din care faceau parte basistul clujean Holi si tobarul (clujean adoptat) Sebi in fata carora ma inclin. Au cantat baietii de era sa le ia foc instrumentele si eu ii spuneam soferului* “mai beu o bere si-am plecat”. Dupa 4 (beri, ora) am plecat la Constantza unde am dormit si noi ca oamenii o noapte multumita matusii-verisoare Nicoleta & Co. care aveau hotelul platit si noaptea aceea dar cu foarte mult altruism au renuntat in favoarea noastra la ea si s-au carat acasa.

A doua zi am luat-o frumos cu 170 pe ora pe autostrada soarelui spre clujul de care imi era nespus de dor deja, acumuland la bord timp de aproape o saptamana cu mult peste limita admisa de mitocanism sudist (persoanele de fata se exclud si nu se ataca ca cine se ataca ma-sa-i tractorista). Am trecut putin si prin Bucuresti doar cat sa fiu la atata ni sa iau la bataie un taximetrist cu toata familia lui si intr-un final glorios am ajuns in Cluj cu ajutorul nesperat si binevenit al co-soferului de serviciu*.

Ca o concluzie, daca vreti sa veniti din concediu mai rupti decat ati plecat faceti ce am facut eu. Am zis. Acuma ma duc sa grafice cu shedinta. Ce dai?…

*n.r. Raluca