cum se intampla lucrurile
Thursday, June 28th, 2007Azi cu un ochi am sa rad si cu celalalt am sa plang.
Am sa rad pentru ca am o finuta cat o franzeluta, Andra Naş care a venit pe lume la Stanca ieri in jurul orei 1 si l-am vazut pe prietenul meu de o viata, Calin impleticindu-se pe trotuar de bucurie si venind spre mine cu un zambet care se i lungea de la o ureche la cealalta, fericit ca e tata. Si am vazut-o si pe Doris intinsa pe pat dupa cezariana, putin ametita de la calmante dar bucuroasa ca s-a terminat totul cu bine si ca are o mogaldeata de fata pe care de-abia astepta sa o vada! Avea dreptate cine zicea ca nu simti timpul cum zboara decat de la un anumit moment incolo (dupa 30?
) Parca ieri ne alergam prin parculetul din fata blocului si trageam cu tevile unii dupa altii, ne jucam fotbal, faceam filme, fumam prima tigara, beam prima bere, ne infiora prima fata, suna primul acord de chitara, ne indragosteam prima data, faceam primul drum la bucuresti ca sa venim inapoi obositi si dezamagiti dar gata sa plecam din nou… Ieri s-a incheiat un ciclu, am vazut doi pameni fericiti ca au adus pe lume o fata mica si dulce care o sa le umple viata de bucurie, scancete si scutece. Felicitari Doris si Calin, sa va traiasca pitika! M-ati facut cel mai fericit nash din lume
Am sa plang pentru ca un bun prieten de-al meu are nishte probleme care il vor tine departe de chitara si de muzica si implicit de ceea ce faceam impreuna… imi pare rau ca lucrurile se intampla asa si nu stiu de ce de fiecare daca cand parca incep sa se lege toate trebuie sa apara ceva care sa le dea peste cap si sa rupa brutal firul. O sa imi lipseasca ideile si indemanarea lui, faptul ca gasea in 2 secunde rezolvari la probleme care pe mine ma macinau de 2 saptamani, o sa imi lipseasca siguranta lui si optimismul lui debordant. Sunt sigur ca va trece peste momentul greu de-acum si ca la un moment dat va reusi sa vina sa facem lucrurile sa mearga mai departe asa cum trebuie… “the music that we make will heal all our mistakes and lead us, the music that we hear is always standing near to feed us”
Asa ca plang acum, cu amandoi ochii si nu mai stiu sigur daca de fericire sau de tristete… poate pentru speranta pentru ca lucrurile o sa fie cu siguranta bine.
