M.I.S.H.U.

Și pentru că dave nu prea mai avea voce vine martin sa îl scoată…

Citind pe comedica articolul ăsta mi-am adus aminte de o întâmplare creștinească petrecută în urmă cu un an. Eu nu sunt foarte bisericos da’ când vine vorba de lăcașe de cult care merită vizitate aveam pe listă și Mănăstirea de la Curtea de Argeș, măcar pentru că a fost ctitorită de Manole, primul bărbat care și-a dat seama că e nevoie de o femeie în casă.

Având niște antecedente la activ cu bonuri de casă neprimite de la organele bisericești (mănăstirea Remetea pentru cei interesați, vizitați muzeul mănăstirii și cumpărați cărți poștale în drum spre ieșire) ajungem în parcare pe o caldura de 35 de grade +. Lăsăm mașina și intrăm pe poarta unde ne întampina o capră a cărei dilemă era daca e de carton sau e poziție și pe care scria “Intrare 2 lei ->”.Avea și o sageata desenată spre dreapta cum se poate observa din citatul alăturat. Am convenit de comun acord că suntem oameni de bună credință și plătim intrarea deși puteam să mergem foarte lejer spre mănăstire că nu statea nimeni să păzească poarta de acces la Casa Domnului. Zis și făcut, intrăm într-o coșmelie de 10mp unde era un mic magazin în care se comercializau lumânări, icoane și alte accesorii dar nu se servea alcool. Am cerut două bilete de intrare, am plătit 4 lei și am primit în schimb 4 iconițe din care două se puteau agăța direct la oglinda autoturismului întru adunarea prafului acum și pururea și-n vecii vecilor că eu nu îmi amintesc să fi curățat vreodată mai sus de bordul mașinii. Zic timid:

-Bine măicuță, da’ bon de casă?
La care varianta neoficială feminină a echipei de ninja a Romaniei îmi ia icoanele din mână cu un gest antrenat și îmi dă un bon de casă de 4 lei. Eu tot timid…
-Păi și icoanele?…
-Da’ ce vrei acuma dom’le? Și icoane ȘI BON DE CASĂ?!?!?

La care eu n-am mai putut adăuga decât că apreciez gestul creștinesc făcut. Amin!

No comment

Mă trezesc dimineața cu cântecul ăsta după ce o vreme uitasem de el. Îmi placea mult vechiul Coldplay…

Mă întâlnesc vineri seara cu o prietenă care îmi spune că era într-o zi in taxi și la un moment dat taximetristul îi spune:
- Uite-l și pe dobitocul ăla, vobeste la telefon și manancă la volan.
La care ea se uită spre mașina respectivă și zice:
- Aaaa, mishu!

Pentru că în ultimele două săptămâni am fost solicitat de mai multe persoane să îi ajut să cumpere o chiară m-am gândit să pun aici câteva lucruri generale care vă pot ajuta să vă decideți atunci când vă hotărâți să faceți o nouă achiziție. Menționez din start că orice comentariu și adăugire la acest articol este binevenită și că mă voi concentra pe chitări clasice, acustice și electroacustice.

În primul rând trebuie să vă decideți ce vreți să cântați cu instrumentul respectiv. Dacă vreți să vă apucați de un studiu serios pe chitara clasică veți avea nevoie, evident, de un asemenea instrument; dacă vreți să puteți să cântați o melodie cu prietenii la foc sau să studiați mai serios și poate să treceți spre electrică atunci aveți nevoie de o chitară acustică sau electroacustică.

O scurtă trecere în revistă a celor două tipuri de chitări

Chitara clasică, cunoscută și sub numele de chitara spaniolă sau chitara cu corzi de nailon se caracterizează prin forma rotunjită a cutiei, gâtul lat și forma specifică a capului. Cheile sunt dispuse pe orizontală atunci când ținem chitara în poziție de cântat. Corzile subțiri sunt confecționate din nailon (mi-si-sol) iar cele mai groase, tot din nailon dar acoperite cu metal (re-la-mi). De obicei corzile se ciupesc cu unghiile și are un sunet cald datorită construcției și a corzilor de pe ea.
[Sursa imaginii: wikipedia]

Chitara acustică diferă ca formă și construcție de chitara clasică. Cutia de rezonanță este de obicei mai mare, simetrică sau asimetrică, gâtul este mai îngust și corzile mai apropiate. Capul chitării este plin și are cheile dispuse pe verticală. Corzile sunt confecționate din metal (oțel, bronz etc), primele două (mi-si) fiind o liță de metal iar celelalte 4 având o liță de metal ca bază peste care se înfășoară alt metal de grosimi diferite. Corzile se ciupesc cu unghiile sau cu o pană și sunetul este mai plin, metalic și mai penetrant decât cel al unei chitări clasice (să nu uităm totuși că cele două chitări au scopuri diferite).
[Sursa imaginii: www.supplierlist.com]

Apoi urmează să vă decideți câti bani vreți să cheltuiți. De regulă, o chitară mai scumpă este una mai bună dar acest lucru nu este întotdeauna valabil. Vizitați câteva magazine online, familiarizați-vă cu brandurile și prețurile de pe piață. Puteți cumpăra și online însă eu prefer să pun mâna pe un instrument înainte să îl cumpăr, să văd cum îl simt și cum sună.

Odată ajunși în magazinul de instrumente întrebați vânzătorul ce chitară vă recomandă. De obicei veți primi câteva oferte, e bine să le luați în considerare și nu vă sfiiți să puneți intrebări, oamenii de acolo vor fi bucuroși să vă răspundă. (Dacă nu au chef de voi puteți pleca oricând la concurență).

După ce aveți chitara în mană încercați să cântați o melodie, să vedeți cum sună și cum se simte la mână. Dacă e confortabilă și e usor să prinzi acorduri, să apeși corzile, nu te doare mâna și nu are sunete ciudate (zbârnâieli, note moarte) pasul următor e să luați chitara în mână și ținând-o de gât de lângă chei cu corpul chitării departe de voi să vă uitați de-a lungul gâtului. Acesta trebuie să fie perfect drept, nu are voie să fie deloc curbat. Dacă totuși este curbat ar trebui să poată să fie reglat cu ajutorul unei chei inbus (hexagonală), învârtind șurubul aflat la baza gâtului chitarii. Această operațiune este treaba vânzătorului și va trebui să o facă el. Baza grifului (gâtul chitarii) trebuie să fie lipită de cutia de rezonanță și să nu existe nicio distanță între ele. Dacă există, căutați alt instrument. De asemenea la poziția a 12-a pe grif corzile ar trebui să nu fie foarte depărtate de taste (1-2mm) și în special să nu falseze. Dacă nu reușiți să vă dați seama dacă sună fals puteți cere un acordor din magazin și să vericați. După aceea pe fiecare coarda în parte trebuie apăsata fiecare notă pâna la pozitia 12 pentru a verifica că nu există zbârnâieli sau note moarte.

Acordați și dezacordați chitara. Cheile trebuie să se miște ușor si lin, dacă simtiți că există jocuri, salturi sau părți “moarte” unde cheia nu prinde încercați alt instrument.

N-am să iau în discuție aici designul vizual al chitării asta e o chestiune de gust pentru fiecare. Ce vă mai recomand e să căutați o chitară asimetrică (cu scobitură în partea de jos a cutiei) pentru că facilitează foarte mult accesul la notele înalte când se cantă mai “sus” pe grif. Normal, daca o chitară simetrică sună demențial și vă place la nebunie, recomandarea de mai sus se poate ignora.

De asemenea, trebuie verificat corpul chitării sau cutia de rezonanță, să nu existe umflături, crăpături sau zgârieturi. Dacă există, încercați alt instrument.

Pentru chitările electro acustice verificați dacă partea electronică are acordor. Deși nu este recomandat pentru că în timp un acordor va duce la “ureche leneșă”, consider că e mai bine ca un începător (oricine de fapt!!!) să cânte întotdeauna pe o chitară acordată corect pentru a se obișnui cu sunetele precum și de dragul urechilor proprii și ale audienței încântate. Ce puteți să faceți ca să nu rămâneți “leneși” e să acordați o singură coardă corect, celelalte în funcție de ea și apoi să vă verificați cu acordorul și reluând de câte ori este nevoie. De asemenea, chitara trebuie încercată și pe un sistem de amplificare ca să vedeți cum sună. Evitați să o încercați cu efecte pe ea, chitara trebuie să sune natural bine. De asemnea, nu trebuie să intre în reacție (sau doar la volume peste mediu spre mari, butonul de volum la peste 75% din cursă). Reacția e sunetul acela la care toata săla își duce disperată mâinile la urechi iar sunetistul se trezește și caută dezorientat să vadă ce se întamplă în timp ce chitara vibrează ca toți dracii la un loc. Dacă intenționați să vă urcați vreodată pe scenă cu ea acest aspect este foarte important.

Verificați dacă atunci când stați în picioare și chitara e prinsă cu o curea de susținere vă vine natural pe mână și e ușor de cântat.

Chitara trebuie să se potrivească celui care o va folosi. Un copil va avea nevoie de o chitară mai mică in timp ce un adult de una mai mare. Experimentați și vedeți ce vi se potrivește mai bine.

Ca un ultim lucru, verificați dacă nu există promoții, întrebați ce mai primiți cu respectiva chitară (puteți obține un discount, pene, curele samd) și neapărat, cumpărați o husă sau o cutie de chitară pentru că atunci când nu cântați, acolo e locul unde trebuie să stea instrumentul nu să facă praful pe dulap. Plus că e mult mai comod de transportat așa și evitați stricăciunile pe care le-ați putea produce accidental.

Toate lucrurile spuse mai sus trebuie luate cu titlu de recomandare. Dacă puteți să gasiți o chitară care să le aibă pe toate și să fie și ieftină neapărat să-mi dați un telefon sau un email. Încercați totuși să nu faceți prea multe compromisuri, mergeți câteva zile la rând în toate magazinele, mai mergeți odată, reflectați la ce ați găsit și abia apoi luați decizia finală. Spor la cumpărături!

Pentru linkuri și resurse citește mai departe.
Citeste mai mult »

Pentru ca internetu’ ăsta e un lucru mare și complicat (parcă îi cu dracu’ zice bunică-mea) eu n-am reușit să găsesc pâna acum înregistrări cu Maya de la FY 2010. Roli a dat pe youtube de ele (mulțumim ibibianca) așa că mă grăbesc să le pun aici, în ordinea în care le-am cântat. Sper să vă placă ce auziți, știm că mai avem mult de lucru dar să știți că ne dăm silința. Evident după ce vine Tudor din vacanță

Dacă puneți pe 480 sună mai bine

Ia uite ce probleme au unii… bineînteles, la momentul în care se va ajunge la noua ordine mondială ne va afecta și pe noi. Până atunci noi însă mai luăm 13mil de euroi împrumut. Nu ajunge că suntem noi și copiii noștri sclavii FMI-ului, acum trebuie să fie și nepoții și strănepoții. Pentru cine nu știe de ce luăm noi bani împrumut, vă recomand Zeitgeist – The Movie și ZEITGEIST II ADDENDUM. Până atunci, atenție la pașapoartele biometrice

.

PS: emigrăm pe lună?

Chestia asta!. Punct!

Când eram tânar ficior (cand zic tânar, mă refer la faptul că aveam vreo 5 ani, eu “sunt tânar, bună seara” și acum!) mergeam cu ai mei în fiecare duminică liberă cu drept de circulat, la munte la cules de ciuperci. Drept de circulat, adică o duminică circulau numerele pare, una cele impare. Nu întreba mai multe!… Atunci nu aveam casetofon sau radio in lăditza lui taică-meu așa că pe drum se dadea comanda “cu cântec, înainte” și se cântau tot felul de cântece mai mult sau mai puțin interzise de odiosul, în special cele de la cenaclul Flacăra. Și printre ele era și “Totuși Iubirea” din care eu nu înțelegeam prea multe la ora aia da’ cântam cât mă ținea gura. Și nici măcar nu mi-a trecut vreodată prin cap faptul că voi avea ocazia dupa mulți ani să o cant de pe o scenă la unison cu 5000 de oameni. Mulțumesc Magda Pușcaș că ai făcut acest lucru posibil. Și pentru berea de după

Cu Maya la Folk You ne-am avut cele 20 de minute de făcut gălăgie, vineri joi seara în închiderea secțiunii debutanților, chiar înainte de Alexandru Andrieș. A fost un concert care a venit cu emoții, mai ales din partea lui Roli care era cam albastru după proba de sunet. Dar atunci când a fost de cântat s-a ținut bine, chiar a reușit să coboare pe picioarele lui de pe scenă . Bravo man, sunt mândru de tine! Cred că majoritatea colegilor nostri și a spectatorilor au considerat că am cam ieșit din folk cu concertul ăsta și chiar nu negăm acest fapt. Mă gădesc că poate pentru la anul vom avea o abordare mai acustică a “problemei”. Ideea e că dacă au fost cap de afiș Iris precum și alte trupe care n-au nici o treaba cu folkul, nu ne-am stresat prea tare. Partea care mi-a plăcut mie cel mai mult a fost că am avut un sound beton (ca de obicei Claudiu și Stage Expert își fac treaba așa cum trebuie) și că am avut destul loc să ne desfășurăm pe scenă. Și cel mai mult și mai mult din toată lumea asta mi-a plăcut că a căntat lumea cu noi și la VSM și la Între Nicăieri Și-adio. Vă mulțumim frumos!

Vă mai zic eu despre alte aventuri din background doar că trebuie să mi se limpezească mintea. Să aveți săptămână faină de tot!

PS: Văd că s-a mai și stricat situl… o să îl repar când apuc, acuma am treabăăăăă!
PPS: Le mulțumim frumos fotografilor care ne-au prins in chip pe-acolo și au aruncat pozele pe carteafețelor.com!